Scrisorile lui Stanca. Dragă Gică Hagi,
A fost ziua ta. Nu mai contează câți ani ai! Regii ca tine sunt rari și au vârsta eternă. Ești eroul modern al fotbalului nostru. Exemplu pentru mulți tineri, tot mai multi degringolați, care tânjesc spre mai bine.
Și care habar nu mai au pe ce lume trăiesc și cărui neam aparțin…Tot felul de jigodii hrănite de substanța acestui pământ - de unde Doamne, atâția? - te atacă și mă bucură pentru modul plastic în care le-ai răspuns când ai zis - într-o ieșire violent de onestă, recentă - că tu ai acel echilibru între cap și picioare… Căci, despre acest discurs, ținut după meciul Viitorului de acasă contra Astrei Giurgiu, 1-1 vreau să-ți adresez un cuvințel…Ca să mă-nțelegi, pun această ieșire publică alături de celebrul tău discurs rostit… răstit de acum câțiva ani, când mai erai activ. Și fotbalul dădea semne de deces. Era perioada în care te certai cu unii jurnaliști. De fapt, Îi certai. Făcând niște previziuni catastrofice la fotbal… care s-au și adeverit întocmai. Ieșirea ta de atunci mi s-a părut lipsită de modestie. Apoi - știi că oricum te simpatizez - m-am întrebat: de câte ori a vorbit Hagi de maniera asta? Niciodată! Hai să-l mai analizăm. Și, ai dreptate! Valoarea ta presupusă s-a dovedit în timp. Între timp.. De când ai zis tu că trebuiesă-ți//să vă facem statui, am realizat că, mai mult, e nevoie de monumente uriașe pentru ceea ce ați făcut voi în fotbal, pentru România… Mai ales TU!Azi mă bucură - e un fel de a spune, mă mângâie cât de cât… - că un om, un român de talia ta spune cu duritate un adevăr pe care-l trăim cu toții. Anume, că Țara - cu fotbal cu tot - e pe drumul pierzaniei. Tu ai simțit, mirosit, văzut și pericolul politic. Cel antinațional venit dintr-un Ardeal al pseudo-patrioților din servicii. Care cândva mă fascinaseră cu lucrarea lor. Cine i-a sucit, Doamne!? Căci, Federația e condusă, implicit manipulată politic - o spun după miros… că pute - de grupul cândva credibil de-a fi” al nost’ !”. Țara e ghidată într-un perfect acord duplicitar. Care - vorbim de fotbal, nu? - ne va termina ca nație… Ce să-ți spun, Gică, la anunțul că vrei să pleci din țară? Să te acuz de lașitate? Să stai aici cu noi să lupți pe mizeria asta? Du-te, tată, la mai bine! O meriți. Ai dovedit, cu toate piedicile jegoase, că poți! Pe banii tăi, nu ai lor! Vei putea și în altă parte pe pământ, unde ești prețuit, glorificat, respectat și unde cinstea încă mai rezistă. Măcar la fotbal…Du-te, și nu te uita înapoi, Gică! Ăștia nu te merită. Noi nu te merităm… și jur că nu glumesc! Ai dreptate: tu ești TU! Un alt român de soi ca tine, greco-albanezul Caragiale, a făcut la fel. A plecat din scârbă de lași, poltoni și marțafoi (cvasi-anagramă la ”mafioți”…)! S-a dus din țara pe care a numit-o ”Patria bacșișului și a hatârului”. Patria Binomului…La mulți ani, Gică!
