Scrisorile lui Stanca. In memoriam: George Alexandru,
De ziua lui George eram plecat din ţară. Îmi era un dor vesel de el – când a fost supărat? Am scris ca pentru un şpriţ vesel, de aniversare. Nu am primit nici o reacţie... şi nici nu o să mai primesc... Jovialul Jurjacu ne-a păcălit. S-a dus fără să ne spună...
«Dragă George Alexandru, Jurjacule, hai să cântăm “astăzi e ziua taaaa”/zi frumoasă ca… mine… ca tineee. Nu, nu, nu! E prea romantică şi desuetă melodia asta. Nu e de noi. Hai mai bine să ţipăm ca-n Shakespeare, ca-n “A 12-a noapte”, să trezim tot oraşul, le-o facem?” Astăzi e ziuuuuuaaa taaa!, că dă mai bine. Eşti cu Gigi, cu Horă, cu Teo, cu Repi? Sau eşti singur şi trist într-o zi mohorâtă de toamnă, la o ciorbă de burtă într-o zahana de mahala, ca să te dregi? Că nu azi e ziua ta. Sâmbătă, 21, a fost ziua ta. Alaltăieri. La mulţi ani, George Alexandru! Alias Jurjac. De profesie actor la Teatrul Nottara; actor jucător de filme la bietul, marele, şi regretatul Sergiu Nicolaescu; şi de vocaţie prieten. În numele meu, al meu, al meu şi al nostru, al tuturor, îţi urez din toate energiile mele un puternic solid şi stabil “la mulţi ani!. Pentru cei 58 de ani realizaţi cu succes în carieră, viaţă, familie şi amiciţie, până acum. Regret că nu sunt acasă că, oricum, nu mă invitai; şi dacă mă invitai, nu veneam fiindcă sunt mai departe de ţară. Colea-n Carintia. Unde, orice ar fi, închin un şpriţ pentru tine din patria lui “şpriţ” Austria. Nu Australia, unde aş vrea eu. Şpriţul va fi conform coordonatelor lăsate cu limbă de moarte de comeseanul nostru de ieri, azi şi vecie, uriaşul scriitor şi consumator de metafore geniale Fănuş Neagu. Adică alb-sec-rece- mult-şi-degeaba. La care adaug amendamente personale: 1. alb-sec cu gustul între borş şi oţet, dar să miroasă a strugure. 2. nu-mi da primul pahar că-l vreau şi pe-al 13-lea… Şi încă ceva, aici la Mallnitz, loc plin de români din Corbeanca, într-un local numit …….. un suedez pe nume Tiby Kiss, fostul patron al Spritz Café din Cluj - multieuropenism, nene! - cu ocazia unui simpozion şi a unei sesiuni de comunicări oenologice practice, ne-a învăţat cum beau austriecii şpriţul. Într-un pahar mare şi adânc se pune apa minerală şi apoi, cu grijă, legumit, se pune şi vinul de rigoare. Eu am început treaba. Închin în cinstea ta. Noroc şi mulţi ani rodnici…La”reveredere” şi “feciricire”…». Asta am scris de ziua sa…
