Aurel se luptă pentru viaţă de când s-a născut: «Nu pot să merg, dar am învăţat să mă târăsc!»
Avea doar 850 de grame când s-a născut. S-a luptat enorm să trăiască şi, cu ajutorul medicilor, a reuşit.
Acum are 10 ani, dar boala care nu l-a lăsat niciodată din braţe l-a ţintuit într-un scaun cu rotile.
„Mami, eu când o să merg?", întreabă din când în când băiatul. Sunt cuvinte ce spintecă sufletul Aureliei, mama lui Aurel Stancu.
Nu ştie ce să-i spună, nu vrea să-l mintă şi schimbă imediat vorba ca să evite răspunsul.
La 10 ani ai săi, Aurel nu ştie cum este să mergi, să te joci în curtea şcolii cu colegii sau să alergi după minge în parc.
O boală nemiloasă, cu care a fost diagnosticat de mic, îl obligă să-şi petreacă copilăria într-un scaun cu rotile.
Naşterea lui Aurel s-a produs prea devreme. Când l-a cântărit asistenta, avea doar 850 de grame şi şanse foarte mici de supravieţuire.
Totuşi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu dorinţa copilului de a trăi, după trei luni petrecute la terapie intensivă la Spitalul Filantropia, mama şi bebeluşul au plecat acasă.
„Avea la trei luni doar 2400 de grame, era tare firav. La externare, mi s-a spus că va avea probleme cu vederea. Atât."
La un control medical pediatric la un alt spital din Bucureşti, medicul i-a spus mamei că Aurel are tetrapareză spastică, dar şi că prematuritatea nu i-a afectat vederea. Aşa a început căşmarul familiei Stancu.
Aurel a urmat un tratament medicamentos strict şi a făcut multe şedinţe de kinetoterapie.
În anul 2008, el a fost operat la Spitalul „Marie Curie" de renumitul profesor Gheorghe Burnei.
Când e acasă, Aurel stă pe un scaun obişnuit. Din el se poate urca singur în pat
„Gimnastica medicală şi operaţia l-au ajutat foarte mult. I s-a schimbat şi diagnosticul din tetrapreză spastică în parapareză spastică.
Acum nu mai este atât de spastic, îşi poate folosi mâinile, chiar poate scrie la şcoală, cel puţin literele de tipar.
Aurel este clasa a III-a şi în fiecare zi îl duc la şcoală în căruciorul cu rotile. Stau cu el în clasă şi îl ajut cum pot", ne-a spus mama.
Aurel şi familia lui locuiesc într-o casă derăpănată din sectorul 1 al Capitalei. Stau cu chirie şi încearcă să obţină de la primărie o locuinţă socială.
Băiatul s-a bucurat că ne-am dus să-l vizităm. E un copil isteţ, politicos şi care, în ciuda handicapului de care suferă încearcă să facă totul precum un copil normal.
„Nu pot să merg, dar uite, am învăţat să mă târăsc pe genunchi şi mă ajut acum şi cu mâinile! Vezi? Pot! Iar într-o zi sper să merg asemenea lui Cristi, frăţiorul meu mai mic.
Tare aş vrea să ne jucăm împreună, să alergăm în parc!", a spus Aurel, arătând cum se descurcă singur dacă mama nu e lângă el.
În ciuda sărăciei cumplite în care se zbat cei patru membrii ai familiei Stancu, părinţii au făcut totul ca Aurel să continuie kinetoterapia.
„Ne este tare greu să-i cumpărăm cele două injecţii cu toxina botulinică, în valoare de 1500 de lei fiola. Trebuie să facă o injecţie la şase luni.
Acum şi soţul a rămas fără serviciu şi este cumplit. Venitul meu de 600 de lei este tot ceea ce avem. O să ne arunce-n stradă, dacă nu plătim chiria", ne-a spus Aurelia.
Cum puteţi ajuta!
Pentru a reuşi în lupta cu boala, Aurel are nevoie de ajutorul nostru.
Dacă doriţi să-l ajutaţi cu alimente, haine, rechizite sau cu bani pentru tratamentul injectabil, vă rugăm scrieţi la anca.ardeleanu@click.ro sau puteţi depune bani, pe numele lui, în contul Fundaţiei Adevărul, deschis la BCR, sucursala Tunari RO09RNCB0286001133100003 - în lei.
Fundatia Adevarul are urmatoarele conturi la BCR Sucursala Pipera:
Cont lei: RO09RNCB0286001133100003Cont euro: RO36RNCB0286001133100002Cod swift - RNCB ROBU (pentru cei care fac depuneri din străinătate, in euro)CUI RO15162540
