Clinton şi Jagger, trişti
Mie nu mi-a mirosit a bine când coreenii au început cu trosneala în bară a lui Park din min. 5.
Am reacţionat ca-n bancul cu ţiganii, când dis-de-dimineaţă, danciu hăl mic scotea capul din cort şi ca un "metereolog" de bivuac axclama: „azi, or plouă, ori nu plouă".
Şi era aşa cum prezicea el. Coreea cu bara aia, ori prevesteşte o victorie, ori nu, mi-am şoptit ca ţiganul corturar, în barba mea albă. Şi, peste trei minute asistăm la o centrare în faţa porţii, a lui Forlan, - n-a prea fost ziua lui - din care Luis Suarez - sclipitor, letal! - va trimite mingea în poarta goală.
De atunci am fost sigur că discreta "echipă celestă" va trece de optimi glorios. Cu toate şicanele brigăzii germane - despre care am spus " iată, în fine, fuieraţi proveniţi dintr-o ţară cu fotbal adevărat", dar care, în cap cu Stark, a prestat ca în Mali sau ca în Busaccalandul urinar promovat de tov preşedinte Blatter: Suarez, stopat într-o acţiune legitimă, de un ofsaid inventat de "tuşar", situaţie clară de gol; min 44, henţ cu cotul în careu al unui coreean, ignorat de orbii teutoni.
Primul mitan fu un mic măcel arian, ce credeam că se va repercuta asupra moralului sudamenican. Mai ales că, apoi, în minutul 67 , Chung Yong o bagă cu capu-n aţe. Foc de paie: în min, 80 e 2-1, acelaşi Suarez o dă, cu bară, în plasă.
Tot aşa, cum va bate infarctian, peste câteva ore, americanul Donovan, un penalti, inutil pentru SUA de a continua competiţia. Căci ghanezii lui KP Boateng, singurii reprezentanţi ai "continentului negru" rămaşi în competiţie, au dominat tot meciul cu yankeii lui Bill Clinton şi ai englezului Mick Jagger.
Meci dramatic, oferindu-ne prelungiri, primele!, iar pe final o scenă unică: bătălie aeriană - cap în cap! - între cei doi portari: Howard şi Kingson, ghanezul fiind regele meciului, nu fiul lui...
