Cine a fost cărturarul francmason care îi învăţa pe tineri carte gratuit. Un bulevard important din Capitală îi poartă numele
La 5 octombrie 1830 se stingea din viață Dinicu Golescu, una dintre cele mai luminoase figuri ale epocii premoderne din Țara Românească, cărturar, memorialist, reformator social și patriot.
Născut la 7 februarie 1777, sub numele real Constantin Radovici din Golești, el provenea dintr-o veche familie boierească, fiind al patrulea copil al banului Radu Golescu și al Zoiței Florescu.
Vlăstar al unei familii care a dat numeroși oameni de cultură și revoluționari, Dinicu Golescu a primit o educație aleasă, atât acasă, cât și la Academia Grecească din București, locul unde s-au format mulți dintre intelectualii epocii.
Călător și spirit iluminist
În tinerețe, Golescu a ocupat mai multe dregătorii importante – ispravnic, hatman și mare logofăt în administrația Țării Românești.
Cu toate acestea, adevărata sa vocație a fost cea de reformator și cărturar.
În 1825, în timpul unei lungi călătorii prin Europa, a fost inițiat în francmasonerie într-o lojă masonică din Elveția, iar după întoarcerea în țară a continuat să participe la lucrările unei loji din București.
Această experiență a avut o influență profundă asupra gândirii sale, orientându-l către valorile iluministe ale progresului, educației și rațiunii.
Împreună cu fratele său Iordache Golescu, a contribuit la înființarea unei societăți literare secrete la Brașov, menită să răspândească ideile de modernizare și cultură națională.
Primul jurnal de călătorie din literatura română
Cea mai importantă lucrare a sa, „Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826”, publicată la Buda în 1826, este considerată primul jurnal de călătorie tipărit în literatura română.
În paginile sale, Dinicu Golescu descrie experiențele și observațiile din Europa apuseană, comparându-le critic cu realitățile din Țara Românească.
Tonul său este lucid și reformator, evidențiind dorința de a aduce în spațiul românesc spiritul modernității, al educației și al responsabilității civice.
De altfel, scrierile lui reflectă o tranziție lingvistică importantă: trecerea de la româna literară veche la româna modernă.
Școala de la Golești, educație gratuită pentru toți
Unul dintre cele mai remarcabile gesturi ale sale a fost înființarea, în 1826, a unei școli pe moșia sa din Golești, unde copiii puteau învăța gratuit, indiferent de originea lor socială. Dinicu Golescu a susținut instituția pe cheltuiala proprie, convins că educația reprezintă cheia emancipării poporului.
Tot în 1826, alături de Ion Heliade Rădulescu, a fondat primul ziar în limba română – „Curierul românesc”, o publicație cu o puternică orientare iluministă. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele „Societății Literare” din București și au inițiat apariția revistei „Fama Lipschii”, tipărită la Leipzig – prima revistă românească publicată în străinătate.
În semn de recunoștință pentru contribuția sa la dezvoltarea culturii românești, numele lui Dinicu Golescu a fost dat unui bulevard important din apropiere de centrul Bucureștiului.
Bulevardul Dinicu Golescu se întinde între Piața Gării de Nord și Piața Matache, legând zona de transport feroviar a Capitalei de inima orașului.
Strada, plină de clădiri istorice și sedii de instituții, poartă astfel memoria unui mare cărturar, patriot și filantrop, care a crezut în puterea cunoașterii și a educației pentru toți.
