Cine a fost domnitorul țigan al săracilor, „mare vărsătoriu de sânge boieresc“. A rămas în istorie pentru disputele sale cu boierii
De două ori domnitor al Moldovei, 20 noiembrie 1611 - 22 noiembrie 1615 şi septembrie 1621 - august 1623, Ştefan Tomşa al II-lea a rămas în istorie pentru disputele sale cu boierii, cărora nu ezita să le taie capetele.
Ștefan Tomșa al II-lea a domnit ca domn al Moldovei la începutul celui mai zbuciumat secol din istoria Moldovei. A fost unul dintre acei domnitori a căror soartă a fost implicit determinată de realitatea vremurilor. Tomșa și-a început prima domnie în Moldova în noiembrie 1611, când, contrar practicii vremii, a fost înzestrat cu o armată de peste 20.000 de soldați turci, tătari și munteni direct de la Constantinopol, și nu a fost ales al boierilor locali.
Acest lucru, însă, i-a nemulțumit pe boieri. Boierii auziseră că Tomșa nu era doar dur, ci și cam lacom la băutură şi extrem de afemeiat. Ca domnitor al Moldovei, a încercat să mențină relații bune cu Polonia, însă eforturile sale au fost zădărnicite de fostul domnitor Constantin Movilă (fiul lui Ieremia Movilă) și de boierii din jur, care se bucurau de sprijinul regelui polonez. Astfel, la șase luni de la urcarea sa pe tron, Tomșa a dus prima sa luptă împotriva armatei poloneze, în care a făcut ravagii în liniile inamice.
„Râdea şi îi dăruia ţiganului bani"
Potrivit cronicilor vremii, mai mult de 8.000 de nobili poloni și aproximativ 10.000 de țărani au fost uciși în bătălie, în timp ce liderii armatei poloneze au fost capturați și întemnițați. Mulți dintre boierii care însoțeau armata poloneză au căzut, de asemenea, în capcana lui Ștefan Tomșa și au fost decapitați. Printre morți s-au numărat Vasile Stroici, hatmanul Balica - ctitorul Mănăstirii Frumoasa, postelnicul Chiriţă Paleologul, a cărui soţie era rudă cu Constantin Movilă, stolnicul Miron şi alţii. În total, 32 de boieri au fost decapitaţi din ordinul lui Ştefan Tomşa.
„Boierii s-au rugat de Tomşa să-i cruţe viaţa unui diac (n.a. - comandant al artileriei, care avea sub autoritatea sa închisorile din ţară), că era un cărturar bun. Vodă a răspuns că mai cărturar decât dracul nu este altul şi l-a omorât. Miron Costin povesteşte de călăul lui Tomşa, un ţigan «gros şi mare la trup», care de multe ori striga domnului arătând pe boieri: «S-au îngrăşat, doamne, berbecii, buni sunt de giunghiat». Ştefan Vodă râdea şi îi dăruia ţiganului bani", povesteşte istoricul focşănean Horia Dumitrescu, relatează historia.ro.
Tomșa îi trata aspru pe boieri nu numai pentru că îi sfidaseră domnia, ci și pentru că îi tratau pe săraci pe nedrept. Prin urmare, nu a fost surprinzător faptul că, în 1615, boierii s-au întors din nou împotriva lui. Vorbim de logofătul Nichifor Beldiman, vornicul Baldovin, hatmanul Sturdza, vistiernicul Boul şi, mai cu seamă, vornicul Mârza cu oştenii lui. Ștefan Tomșa se alăturase armatei de dărăbani unguri, cărora le-a plătit solda înainte, dar şi cete de târgoveţi care voiau să lupte pe bani.
A rămas în istorie descris „ca mare vărsătoriu de sânge”
Bătălia a avut loc la „Fîntîna lui Păcurar”, iar boierii rebeli au fost învinși. Mulți dintre ei au căzut în mâinile domnitorului Moldovei. Printre aceștia s-au numărat vornicul Bărboi, cu fiul său, primul fiind tras în ţeapă chiar pe locul bătăliei, iar al doilea a fost spânzurat în faţa casei părinteşti. În total, 72 de boieri au murit în luptă, iar capetele lor au fost umplute cu paie. Alți trei boieri, logofătul Beldiman, hatmanul Sturdza şi vistiernicul Boul au fost daţi în urmărire generală, prinşi şi tăiaţi în bucăţi.
„În urma luptei, Ştefan Tomşa a aplicat legile pământului la acea vreme, fără judecată, confiscând proprietăţile boierilor răsculaţi, dar şi ale rudelor acestora, moşiile de zestre ale soţiilor lor şi chiar moşiile donate mănăstirilor de către boierii răsculaţi”, spune istoricul Horia Dumitrescu.
Între 1621 și 1623, Ștefan Tomșa a urcat a doua oară pe tronul Moldovei în urma uneltirilor lui Radu Mihnea la Înalta Poartă. Cu toate acestea, a intrat în istorie, după cum îl descrie cronicarul Miron Costin, „ca mare vărsătoriu de sânge”, „gros la hire şi prostatec”, „un bătrân foarte crunt”, „tiranul acela care speria Iaşul trecînd pe străzile podite cu loadbe de lemn în fruntea gărzii lui înnarmate şi care măcelăria pe boieri ca distractie şi ca precauţiune”.
Tomşa era aspru doar cu boierii, nu şi cu ţăranii, cărora le asculta păsurile, iar pentru acest lucru ţăranii l-au socotit „domnul lor-voievodul săracilor”.
