Povestea fabuloasă a primului român care a câștigat Premiul Nobel. Savantul nu și-a uitat țara
Născut pe data de 19 noiembrie 1912 la Iaşi, George Emil Palade a fost un medic şi om de ştiinţă de origine română, cu o bogată activitate ştiinţifică în SUA, specialist în domeniul biologiei celulare. El a obținut, în 1974, Premiul Nobel pentru Medicină, iar în 1986, Medalia Naţională pentru Ştiinţă din partea Statelor Unite ale Americii.
George Emil Palade s-a născut pe 19 noiembrie 1912, la Iaşi, și a fost fiul profesorului de pedagogie și filosofie Emil Palade și al educatoarei Constanţa Cantemir-Palade. A urmat cursurile școlii generale la Școala nr. 33 „Mihail Kogălniceanu” din Iași, liceul B.P.Hașdeu la Buzău, iar în 1930 a început cursurile Facultăţii de Medicină a Universităţii din Bucureşti, devenind student al profesorilor Francisc Rainer şi Andre Boivin, şefii catedrelor de anatomie, respectiv biochimie.
După doctoratul din 1940, a urmat o scurtă perioadă în care a practicat medicina, apoi a revenit la cercetarea anatomică. În 1941, s-a căsătorit cu Irina Malaxa, fiica celebrului Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai importanți industriași ai României interbelice. Cei doi au avut o fiică, Georgia Palade Van Duzen, şi un fiu, Philip Palade.
A fost mobilizat ca medic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în 1945, încurajat de profesorul Grigore Popa, a decis să plece în SUA pentru a-și continua studiile.
A câștigat Premiul Nobel în 1974. „Sunt mândru că m-am născut în România”
În 1951, a devenit şeful Departamentului de Biologie Celulară al Institutului „Rockefeller” din New York şi, din 1973, profesor de biologie celulară la Facultatea de Medicină a Universităţii Yale, unde a condus Departamentul de Biologie Celulară. După moartea prematură a soției, savantul român s-a recăsătorit în 1970 cu colega sa de laborator, Marilyn Gist Farquhar.
Însă, probabil a devenit mai „cunoscut” în 1974, atunci când a obținut Premiul Nobel pentru Medicină (împreună cu Albert Claude şi Christian de Duve). În același an, George Emil Palade mărturisea:
„Limba neamului din care te tragi nu se uită. Cum să uit, când îmi iubesc şi stimez neamul, când sunt mândru că m-am născut în România, când am familia şi rudele în ţară, când mă gândesc cu atâta nostalgie şi drag la patria natală, la meleagurile pe unde mi-am petrecut copilăria, adolescenţa şi studenţia?”, relatează dosaresecrete.ro.
În 1986 a primit Medalia Naţională pentru Ştiinţă din partea SUA
„Omul G. E. Palade nu este mai puţin interesant decât savantul. E un bărbat înalt, cu voce sonoră şi privire pătrunzătoare, ştie să asculte pe interlocutor şi să meargă în miezul chestiunilor pe care momentul şi ambianţa le ridică. Iubeşte limpezimea în toate manifestările, este calm şi primeşte doar anevoie să vorbească despre sine. Este, însă, un povestitor de rasă, iar cei ce îi vor cerceta cândva corespondenţa vor avea surpriza să descopere un incontestabil talent literar, o limbă românească desăvârşită, cu plăcute nuanţe moldoveneşti, şi un stil epistolar propriu, de o limpezime şi o frumuseţe atică”, scria medical-scriitor C.D. Zeletin despre savantul de origine română.
În 1983, George Emil Palade a devenit şeful laboratoarelor universitare şi consilier al decanului de la Yale, iar în 1986 a primit Medalia Naţională pentru Ştiinţă din partea Statelor Unite ale Americii. În anul 1990, s-a mutat la Universitatea din San Diego, California, unde a devenit profesor şi decan pe probleme ştiinţifice.
La data de 7 octombrie 2008, cu puțin timp înainte de a împlini vârsta de 96 de ani, marele savant s-a stins din viață în California, iar trupul său a fost incinerat în Statele Unite, o parte din cenușă fiind împrăștiată, așa cum și-a dorit, în Munții Bucegi.
