Unde își făceau românii vacanțele, în perioada comunistă. Care erau locurile preferate
În perioada comunistă, românii aveau opțiuni limitate pentru vacanțele lor, majoritatea fiind nevoiți să-și petreacă concediile în țară. Totuși, oferta turistică era variată și atractivă, iar stațiunile de pe litoral, munte și băile termale erau extrem de populare. Începând cu anii '60, complexele hoteliere mari construite pentru „oamenii muncii” au transformat aceste locuri în destinații supraaglomerate pe timpul verii, scriu cei de la Adevărul.
Băile Herculane, prima stațiune balneară
Băile Herculane, situată pe Valea Cernei, este considerată cea mai veche stațiune balneară din România, fondată în vremea împăratului Traian la începutul secolului al II-lea. Aceasta era renumită pentru izvoarele sale termale sulfuroase, iodate, bromurate și termominerale, indicate pentru tratarea diverselor afecțiuni. Deși stațiunea s-a dezvoltat semnificativ în secolul al XIX-lea, transformarea majoră a venit în anii '70, când au fost construite complexele hoteliere Afrodita, Diana, Hercules, Roman, Minerva și Grota Haiducilor. Acestea au transformat zona într-un important punct turistic de masă.
Mamaia, litoralul căutat de occidentali
Mamaia, un sătuc pescăresc de pe țărmul Mării Negre, a devenit o stațiune importantă în primele decenii ale regimului comunist. Transformarea satului într-o destinație turistică a adus construcția unor hoteluri impunătoare care atrăgeau turiști din toate colțurile României și chiar din străinătate. În anii '80, Mamaia a devenit o destinație de vacanță populară nu doar pentru români, ci și pentru turiștii din celelalte țări socialiste și, tot mai des, pentru occidentali.
Sovata, izvoarele miraculoase
Stațiunea Sovata, cunoscută încă din secolul al XVI-lea pentru lacurile sale sărate, a devenit oficial o stațiune balneară la sfârșitul secolului al XIX-lea. Lacul Ursu, renumit pentru proprietățile sale balneoclimaterice, alături de celelalte lacuri saline și izvoare termale, atrăgea numeroși vizitatori. În anii '70, Sovata oferea peste 4.000 de locuri de cazare, inclusiv în hotelurile Sovata, Aluniș, Făget și Brădet. Numărul anual al vizitatorilor depășea 85.000 de persoane, stațiunea fiind apreciată pentru tratamentele oferite mai ales pentru afecțiuni ginecologice.
În perioada comunistă, deși opțiunile de vacanță ale românilor erau limitate la destinațiile interne, oferta turistică era suficient de diversificată pentru a satisface nevoile de recreere ale populației. Stațiunile balneare, litoralul și munții au oferit locuri de refugiu și relaxare, rămânând în amintirea multor români ca destinații de vacanță preferate. Fotografii și vederi din acele vremuri ne reamintesc de acea perioadă și de frumusețea locurilor care au reușit să atragă atât de mulți turiști.
