Calendar ortodox 2019, 26 aprilie. Sărbătoarea zilei. Vinerea mare – moartea şi îngroparea Domnului

26 aprilie 2019 0:07

Ultima actualizare: 6 martie 2022 20:10

Răstignirea pe cruce a Mântuitoruluifoto: doxologia.ro

Vinerea mare – moartea şi îngroparea Domnului este prăznuită în anul 2019 la data de 26 aprilie în Calendarul ortodox. Vinerea mare – moartea şi îngroparea Domnului este prăznuită de credincioșii ortodocși, conform Calendarului ortodox 2019, pentru data de 26 aprilie. Denia Prohodului Domnului.

În Vinerea Mare retrăim sfintele şi înfricoşătoarele dar mântuitoarele patimi ale Fiului lui Dumnezeu. În Palestina acelor vremuri răstignirea ca pedeapsă era aplicată doar evreilor care se răsculau împotriva autorităţii romane. Condamnatul era dezbrăcat, biciuit, şi supus oprobiului public în timp ce ducea braţul orizontal al crucii în spate, de la locul sentinţei – de obicei palatul guvernatorului – până la locul execuţiei – Dealul Golgotei sau al Căpăţânii. De aceea nici Domnul nostru Iisus Hristos nu este cruţat şi îndură scuipările, loviturile peste faţă, insultele, batjocorile, buretele de îmbibat în oţet cu fiere iar la urmă piroanele, crucea şi moartea. Pentru ca aceasta să se împlinească împăratul Tiberius, după ce a ajuns împărat, a instiuit o crimă care nu existase până atunci - trădare la adresa împăratului - adică orice critică sau jignire adusă împăratului era pasibilă de condamnarea la crucificare.

Acesta este şi vina care-i este adusă Mâtuitorului de Pilat din Pont pentru a-l putea condamna la cererea Sinedriului. De aceea i se şi pune coroană de spini şi mantia de profiră amândouă simbolizând puterea regală, iar pe cruce, deasupra capului, acolo unde erau scrise motivele condamnării, va sta scris: Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor.

În Vinerea Mare, după ce Domnul a fost vândut de ucenicul şi prietenul lui, Iuda, pentru 30 de arginţi, Iisus a fost dus întâi la Ana care era Arhiereu iar acesta l-a trimis la Caiafa. Caiafa l-a trimis la Pilat iar acesta nu i-a găsit nici o vină aşa că a vrut să-l trimită înapoi dar evreii au insistat căci ei nu aveau dreptul să-l crucificie dar asta îşi doreau. Pilat i-a răstălmăcit vorbele şi i-a găsit vina de a se fi intitulat regele iudeilor pentru a-l putea învinui de trădare, dar s-a spălat pe mâini pentru a scăpa de păcatul acesta şi a-l arunca asupra Sindriului. Spălatul pe mâini nu a fost întâmplător, la evrei era un ritual care se practica de fiecare dată când veneai în contact cu cele sfinte, şi prin acest gest te curăţai de păcate. Tot avutul condamnaţilor revenea călăilor, dar singurul avut al lui Hritos era cămaşa, ţesută dintr-o bucată de Maica Domnului, şi pentru că nu puteau să o împartă călăii au fost nevoiţi să dea cu zarul, pentru ca profeţia să se împlinească.

Condamnaţii stăteau pe cruce până mureau sufocaţi, iar deseori i se zdrobeau oasele picioarelor pentru ca să nu se mai sprijine pe ele iar moartea să survină mai repede. Tot pentru ca profeţia să se împlinească Iisus şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu înainte ca oasele să-i fie zdrobite. Când a fost înţepat cu suliţa avea plămânii deja plini cu apă în urma emboliei şi era mort. Iosif din Arimateea a cerut de la Pilat trupul străinului de pe cruce şi împreună cu Nicodim l-au învelit în giulgiu şi l-au uns cu ulei de smirnă şi aloe după aşa cum o cerea tradiţia, apoi l-au pus în mormântul pe care Iosif îl pregătise pentru sine, mormânt nou în care nu mai fusese aşezat nimeni înainte.

Rugăciunea zilei de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog, însă, Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti. Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa:

Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului.

Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Și fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sunt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.