Sfântul Ioan, tradiţii străvechi. Ce înseamnă Ţonţoroiul femeilor şi Iordăneala
Sfântul Ioan Botezătorul se sărbătoreşte în fiecare an pe 7 ianuarie, iar în această zi se respectă foarte multe obiceiuri. De Sfântul Ioan, printre tradiţii se numără «Ţonţoroiul femeilor, botezatul gerului şi Iordăneala. Iată ce înseamnă şi cum se ţin aceste ritualuri străvechi!
Cine a fost sfântul Ioan Botezătorul
Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul proroc al Vechiului Testament şi primul Sfânt al Noului Testament. El face legătura între legea cea veche şi cea nouă, fiind considerat unul dintre cei mai importanţi sfinţi din calendar. Misiunea Sfântului Ioan a fost aceea de a răspândi vestea apropierii lui Isus Hristos şi de a-i boteza în râul Iordan pe toţi cei care doreau să se pocăiască. Sfântul Ioan s-a născut în familia preotului Zaharia, în localitatea Ein-Karem, aflată la 10 kilometri de Ierusalim, potrivit publicaţiei calendarulortodox.ro. Numele de Ioan nu i l-au ales părinţii, ci se spune că a fost ales de Dumnezeu prin vocea Ingerului Gavril care a coborât pe Pământ şi a prevestit naşterea sa. Venirea pe lume a lui Ioan a fost un adevărat miracol deoarece mama sa, Elisabeta, era o femeie înaintată în vârstă care nu putea să aibă copii. Sfântul Ioan s-a născut cu 6 luni înainte de naşterea Mântuitorului Isus şi este numit şi Înaintemergătorul Domnului.
Printre cele mai vechi tradiţii şi obiceiuri se numără «Cumetria femeilor» sau «Ţonţoroiul femeilor», dar şi Iordăneala. Sunt tradiţii arhaice, care se ţin mai mult la sate şi în anumite zone ale ţării.
Ţontoroiul femeilor
Ţonţoroiul femeilor este o petrecere la care participă toate femeile căsătorite, iar cele proaspăt cununate sunt udate cu apă din râu sau din fântână. Acestea trebuie să înveţe din experienţa celor mai în vârstă despre tot ce înseamnă familie. Petrecerea se ţine la una dintre ele acasă, durează până în zori şi este organizată ca la carte, cu multă mâncare şi bucate alese. În această zi toate grijile şi treburile din gospodărie sunrt lăsate în seama bărbaţilor.
Obiceiul Iordănitului
În ajun de Sfântul Ion, flăcăii mai mari de 15 ani, organizaţi în cete şi conduşi de preotul satului se strâng în casa unuia dintre ei la o petrecere cu multă mâncare. La miezul nopţii, ei ies pe uliţele satului şi cântă troparul Botezului. Pe cei întâlniţi în cale îi ridică de trei ori în sus şi îi stropesc cu aghiazmă urându-le să trăiască mulţi ani, să fie fericiţi să sănătoşi. Uneori, bărbaţii se luau la trântă cu flăcăii iordănitori existând credinţa că acest lucru le va spori gospodarilor şi mai mult puterile. Cine nu era udat cu apă sfinţită în noaptea dintre 6 şi 7 decembrie, era stropit a doua zi, când ieşea de la biserică. Udatul are o semnificaţie aparte: se spoune că cei care sunt stropiţi cu apă sfinţită vor fi feriţi de boli tot anul.
Alte ritualuri româneşti
Pe lângă Ţonţoroi şi Iordănit, românii mai respectă şi alte ritualuri. Iată câteva dintre cele mai cunoscute, care se ţin mai ales la sate.
- Se spune că de Sfântul Ioan trebuie să fii vesel, să te bucuri şi să uiţi de necazuri. Dacă vei fi trist, necăjit, dacă te vei certa cu cineva sau te vei supăra pe cineva aşa o vei duce tot anul.
- În această zi nu ai voie să speli sau să faci treabă pentru că de Sfântul Ioan ne odihnim şi ne gândim la cele sfinte.
- În Bucovina există obiceiul ca de Sfântul Ioan la porţile caselor celor care îşi serbează numele să fie puşi brazi împodobiţi. Aici se daupetreceri mari cu multe mâncăruri tradiţioanle şi băuturi.
- În anumite zone din Transilvania, cei care-şi serbează onomastica sunt purtaţi de săteni la râu unde sunt udaţi pentru a fi purificaţi.
De Sfântul Ioan, printre tradiţii se numără şi udatul tinerelor proaspăt căsătorile. Acestea sunt duse la o apă, de obicei un râu, şi sunt stropite chiar de către soţii lor. Udatul cu apă sfinţită, cu apă din râu sau fântâni protejează de boli, te ţine tot anul sănătos şi în putere.
