Un băiețel de 9 ani din Capitală și-a ucis bunica pentru că nu-l lăsa să se joace la calculator
O crimă șocantă a avut loc marți, 29 mai în Capitală! Un copil în vârstă de nouă ani și-a înjunghiat de patru ori bunica în gât din cauza faptului că aceasta i-a interzis să se joace la calculator. Vecinii susțin că cel mic manifesta de mai multă vreme probleme de comportament și că adesea avea răbufniri violente.
Dosarul a fost preluat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de Serviciul Omoruri, pentru a stabili care au fost circumsanţele în care s-a petrecut tragedia din sectorul 1 al Bucureştiului. Vecinii susțin că băiatul avea probleme grave de comportament, fiind violent și răspunzând agresiv. Se pare că el suferă de ADHD, dar specialiștii subliniază că nu există o corelație între această boală și manifstările violente extreme.
Cazul terifiant a intrat în atenția unuia dintre cei mai reputați psihologi din domeniu. Profesorul Tudorel Butoi a fost contactat de Adevărul pentru a explica cum a fost posibilă o asemenea întâmplare demnă de scenariul unui film de groză. "Se constată un paradox statistic: vârstele autorilor sunt din ce în ce mai scăzute în raport cu gravitatea faptelor, care este din ce în ce mai mare. Acest minor ştie că se poate pune mâna pe cuţit, a văzut efectele cuţitului şi de la fantasmă până la a pune în act crima aceasta nu a fost decât un pas”, a explicat profesorul.
El a adăugat că există posibilitatea ca bunica să nu fi reacționat spre a se apăra în fața răbufnirii nepotului. „Din punct de vedere al ripostei şi al apărării, bătrânii au o toleranţă naivă. În general, adulţii nu aşteaptă ca un copil de nouă ani să aibă o astfel de reacţie, complet lipsită de discernământ, majorul nu se aşteaptă la aşa ceva, el protejează copilul”, a completat specialistul.
Psihologul de copii, Mariana Ionică, a insistat că nu există o legătură între ADHD și un comportament atât de violent. Ea este de părere că fapta băiețelului își are rădăcina în reprimarea unei furstrări, dureri sau revolte pentru o perioadă lungă de timp. „Un copil cu un astfel de diagnostic nu prezintă comportamente într-atât de violente. Cel mai probabil, copilul a avut mai multe probleme de natură psihică. Este foarte probabil ca acesta să fi adunat pe parcursul timpului multă frustrare, durere, revoltă. În orice caz, trebuie analizat întregul context: ce relaţie avea cu bunica, ce relaţii avea cu părinţii, cu colegii de la şcoală”, a explicat aceasta.
