Vâscul, planta magică ce îţi aduce noroc şi belşug în casă!
Se apropie Sărbătorile și deja îți faci liste de cumpărături. Nu uita să treci acolo și vâscul! Potrivit tradiției, această plantă „magică” nu trebuie să ne lipsească din casă nici de crăciun, nici de Anul Nou. Se spune că vâscul îţi va aduce în anul următor bucurie, linişte şi noroc. Uite cum poţi să-ţi ornezi locuinţa!
Are farmec în boluri de sticlă
Într-un bol de sticlă ornamental, în care înainte păstrai frunze sau flori uscate parfumate sau pietre decorative poţi pune câteva crenguţe de vâsc. Pune apoi bolul la vedere, pe masa de Sărbători sau într-un loc unde să atragă atenţia.
Pune-l în coroniţe de brad!
Dacă ai cumpărat coroniţe de brad, prinde crenguţele de vâsc în ele. Acestea trebuie să fie de mici dimensiuni pentru a nu strica forma ornamentului. Coroniţele pot fi confecţionate chiar şi numai din vâsc, cu sau fără bobiţe.
Agaţă crenguţe de lustră!
Leagă un mănunchi de vâsc cu o panglică roşie sau cu alt material textil colorat şi agaţă-l de lustră. Atenţie la mărimea buchetului! Acesta nu trebuie ales foarte mare pentru a putea fi susţinut de corpul de iluminat.
Prinde bucheţelele de uşi!
În mod tradiţional, vâscul se agaţă de uşa de la intrare. De asemenea, îl poţi prinde şi de alte uşi ale locuinţei tale.
Pentru asta poţi folosi cârlige fără cuie care se prind de marginea de sus a uşii. Foloseşte o panglică roşie cu care să legi crenguţele între ele suficient de lungă cât să permită buchetului să coboare la înălţimea dorită de tine.
De ce ne sărutăm sub vâsc?
Vâscul, cunoscut şi sub numele „creanga de aur”, are o semnificaţie deosebită în folclorul european. În tradiţia românească şi nu numai, în preajma sărbătorilor de iarnă, planta magică cu bobiţe sidefii este un prilej pentru oameni să se sărute. Iată care sunt rădăcinile acestui obicei! În România, sărutatul persoanei iubite sub vâsc, în preajma Sărbătorilor, „asigură” fericirea în dragoste îndrăgostiţilor, conform credinţei populare.
Cu toate că este un obicei tradiţional popular, mulţi au uitat de unde se trage, mai exact, acest rit. Potrivit legendelor nordice, există o asociere clară între vâsc şi dragoste.
Această asociere se datorează poveştii tânărului zeu Baldur, zeul luminii şi al purităţii, fiul puternicei zeiţe Frigg şi a soţului său, Odin. Deşi Baldur era adorat de toată lumea, Frigg, cea care cunoştea destinele tuturor, dar nu avea voie să dezvăluie nimic nimănui, a început să aibă premoniţii despre iminenta moarte a fiului său.
În încercarea de a-şi potoli temerile, aceasta adunat toate creaturile pământului şi le-a pus să jure că nu-l vor răni niciodată pe tânărul zeu, mai puţin pe vâsc, considerându-l neînsemnat. Intrigaţi de invincibilitatea lui Baldur, ceilalţi zei l-au supus pe tânărul zeu unui număr de probe, aruncând în el cu diverse arme şi alte obiecte grele. Însă zeul Loki, cel mai viclean dintre zei, a devenit invidios pe puterea tânărului.
Transformat în femeie, Loki află care este punctul slab al lui Baldur, vâscul, pe care Frigg nu l-a considerat un pericol. Astfel, Loki confecţionează o suliţă din lemn de vâsc şi i-o dă lui Hod,fratelui orb al lui Baldur. Când Hod aruncă suliţa spre Baldur, tânărul zeu cade mort a pământ, îndeplinind profeţia mamei sale. Distrusă de moartea fiului său, zeiţa Frigg a început să plângă cu lacrimi amare, deasupra trupului neînsufleţit al acestuia, iar lacrimile sale s-au transformat în „perluţe” de vâsc, îmbogăţind crenguţa plantei care i-a ucis fiul.
Legenda are, însă, două finaluri posibile. Într-unul dintre acestea, Frigg iartă vâscul şi spune că acesta ar trebui să fie un simbol pentru pace şi iubire. În celălalt, Baldur învie datorită lacrimilor mamei sale, arătând cât de mare este puterea dragostei.
