Cele mai periculoase sporturi din istorie. Unele competiţii au fost câştigate de femei

De-a lungul timpul, oamenilor le-a plăcut să concureze şi să-şi arate aptitudinile sportive şi forţa fizică. Grecii antici au fost creatorii celor mai prestigioase competiţii: olimpiadele. De cele mai multe ori, aceste jocuri nu erau periculoase, dar unele dintre ele puteau aduce competitorii până în pragul morţii.

Sporturile istorice n-au respectat regulile pe care le avem astăzi. În prezent, se iau măsuri de siguranţă pentru sportivi, mai ales pentru cei de valoare. Cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla astăzi este o entorsă sau o fractură. În schimb, în trecut, sporturile erau adesea jocuri care se duceau pe viaţă şi pe moarte. În unele părţi ale lumii încă se mai practică, îndeosebi în cadrul unor festivaluri în timpul cărora este recreată lumea din trecut.

Pankration

Un sport popular din trecut este arta marţială greacă veche Pankration, care se traduce prin „toată puterea”. Prima dată în istorie când acest joc a fost jucat a fost în timpul celei de-a 33-a ediţii a Jocurilor Olimpice din anul 648 î.Hr. Cu toate acestea, mulţi istorici cred că a existat cu mult înainte şi compară acest sport cu o combinaţie de lupte şi artă marţială mixtă modernă. Doi bărbaţi erau pregătiţi să se întreacă într-o luptă corp la corp. Fiecare bărbat trebuia să-şi aducă adversarul cât mai aproape de moarte fără a-l ucide. Totuşi, dacă l-ar fi ucis pe celălalt, ar fi pierdut automat. Acest lucru este similar cu regulile de astăzi în lupte, unde un bărbat ar fi pus la pământ. Celălalt trebuie fie să accepte, fie arbitrul trebuie să intervină şi să spună că unul dintre ei a pierdut.

Unul dintre cei mai cunoscuţi campioni ai Pankration a fost un om pe nume Dioxipp. După ce s-a alăturat armatei lui Alexandru cel Mare, un adversar a apărut înarmat cu mai multe arme pentru a se lupta cu el. Se îndoiau că arta marţială era la fel de impresionantă pe cât părea. Cu toate acestea, Dioxipp a fost atât de uimitor în acea luptă corp la corp, încât, chiar dacă a fost dezarmat de celălalt luptător, a continuat lupta şi a câştigat. Acest lucru a dovedit că era mai puternic decât majoritatea celorlalţi soldaţi, chiar şi cu mâinile goale.

Luptele mongole

Genghis Khan a intrat în istorie ca fiind unul dintre cei mai de mari regi războinici care a trăit vreodată, acoperind enormul Imperiu Mongol. Soldaţii mongoli au fost instruiţi încă de la naştere pentru a fi luptători incredibil de puternici. Lupta este considerată una dintre cele trei abilităţi bărbăteşti esenţiale, alături de călărie şi tir cu arcul. Chiar şi în prezent, lupta este încă unul dintre cele mai populare sporturi din Mongolia. În regulile meciului, dacă vreo parte a corpului tău, în afară de picioare, atinge pământul, pierzi. Acest lucru îi face pe cei doi oponenţi să ajungă la un moment dat blocaţi, luptându-se unul cu altul şi încercând unul să-l tragă pe celălalt în jos. De obicei, cel mai puternic câştigă.

Chiar dacă acest sport era practicat mai ales de bărbaţi, şi femeile îl puteau încerca. Marco Polo a scris despre o prinţesă mongolă pe nume Khutulun, care era atât de pricepută la lupte, încât a reuşit să-i învingă pe toţi potenţialii ei pretendenţi. Potrivit legendei, ea a câştigat 10.000 de cai de la aceşti bărbaţi care n-au putut s-o învingă în lupte. De asemenea, s-a spus că este atât de puternică, încât ar putea apuca de pe sol un bărbat adult în timp ce călărea. Evident, era o femeie incredibil de puternică. Astăzi, unele femei practică încă lupte mongole.

Saltul peste cămilă

Acest tip de sport a fost practicat în trecut de tribul Zaraniq din Yemen. Zaraniqii trăiesc în Tihama-al-Yemen, o câmpie deşertică din apropierea Mării Roşii. Tribul se află încă acolo şi localnicii practică săriturile peste cămile. Sunt în mare parte săraci şi mulţi locuiesc în colibe simple. Obiectivul jocului este să sari peste cât mai multe cămile. Aceşti sportivi trebuie să aibă forţă şi capacitate acrobatică. În majoritatea celorlalte ţări, există competiţii similare organizate în atletism, precum şi gimnastică.

Pasola

Este o competiţie pe insula Sumba, Indonezia. Adversarii călăresc călare şi îşi aruncă suliţe de lemn. Mai degrabă decât a fi ostil, acest lucru se întâmplă în sărbătoarea sezonului de plantare a orezului. Acest joc a început de la o legendă străveche. În satul Waiwuang, un soţ a părăsit satul de atât de mult timp, încât soţia lui a presupus că trebuie să fie mort. Când soţul s-a întors în cele din urmă, ea se recăsătorise. Tuturor din sat le era milă de bărbat, aşa că au creat festivalul Pasola pentru a-l înveseli.

Acum, festivalul are loc în fiecare an. Jocul se încheie odată ce un singur călăreţ este rănit. Se crede că acest lucru îi va linişti pe strămoşi şi vor avea parte de un sezon agricol bun. În trecut, era o onoare să mori în timpul unui întreceri de pasola. Astăzi, oamenii sunt rar ucişi sau răniţi grav.

Buzkashi

Acest sport a apărut datorită faptului că furtul de diverse obiecte şi animale a fost odată un eveniment obişnuit în Afganistan. Recuperarea caprei, călare era fost dificilă, dar o mare realizare. În timp, oamenii au transformat acest lucru într-un sport. În ultimii 600 de ani, Buzkashi a fost sportul naţional al Afganistanului. Acest joc este un sport foarte rapid, jucat călare. În loc să-şi arunce o minge, jucătorii se luptă pentru o capră moartă. Ei trebuie să ia capra unul de altul şi să încerce s-o arunce într-o groapă uriaşă. Deoarece capra poate cântări destul de mult, aceasta nu este o sarcină uşoară. Mulţi jucători cad de pe calul lor încercând să ducă acea capră.

Este un sport periculos şi poate duce la ruperea membrelor sau chiar la moarte. Odată ce meciul este terminat, capra este gătită la sărbătorirea echipei câştigătoare. Chiar dacă nu merită să-ţi rişti viaţa o capră, oamenii din Afganistan adoră acest joc.