Ceferi-m-aş şi n-am cui...

George Stanca

Furat de curentul interselor naţional-europene - CFR, Steaua - am uitat de Rapid. Cu toate că luni am văzut meciul cu Gaz Metan Mediaş (2-1) de pe Giuleştiul dezert, deprimant, dezolant, ca un câmp cu ciulini, zdrenţe şi conserve ruginite. Vai de noi.

De Rapid. De Rada! Ceferi-m-aş şi n-am cui... cum zice doina din Grant. Rada e însă mai patriot decât se aştepta multă lume. Mai rapidist decât galeria extremistă şi decât Copos zgârciobul, cu tot neamul lui...

Interviul dat după meci a fost un mesaj realist, trist, exemplar. La ora asta, mulţi jucători din prima Ligă nu mai trebuie să joace pentru bani. Ei doar trebuie să joace. Punct. E o veste atât de tristă încât mă bucură nespus... Jucătorii trebuie să joace pentru glorie, sport, mişcare şi sănătate. Banul vine mult mai târziu. Dacă vine... Asta a şi fost filozofia primară a fotbalului până să nu-l dezumanizeze finanţul, marketigul, advertisingul şi alte "ing-uri". Până să nu devină business... Criza nu duce sportul la sărăcie, ci la condiţiile lui primare: amatorism şi plezirism... Rapid, Dinamo şi alţii nu vor falimenta/ dispărea, vor trece la amatori...

Nu sunt fariseu, dar m-au încântat maniera şi victoria clujenilor. La fel de mult pe cât şi dacă pierdea, de ce să nu recunosc?... Au adus puncte ţării. Prestigiu. Nu se vede nicăieri că ea e din 1907, şi e o echipă eminamente portugheză. E românească... portughezii noştri i-au bătut pe portughezii lor... Iar Rui Pedro a dat trei goluri. Antrenorul Paulo Sergio, beştelit de presă pentru bruscheţea concedierii lui Ando, a mutat bine: nu a mai început cu Kapetanos. A plecat cu Rui Pedro. Care a dat trei goluri. În 33 de minute. Pur. Şi simplu.

George Stanca