Dragă Ana Maria Brânză,

Pe voi, nimeni nu vă întreabă săptămânal dacă vă plac cutare haine, sau parfumul Madam Flass, Cocoş Anel; dacă faceţi amor cu lumina stinsă; dacă sunteţi pentru libertinajul sexual; dacă vă siliconaţi buzele, sânii, fesele; pe voi nu vă cheamă la talkshow-uri frivole, unde atracţia emisiunii e realizatorul care turuie la inepţii şi râde ca proasta-n târg şi tot felul de dive, divuţe, divuliţe, divulizde, cu puţine clase, mult tupeu, amestecat cu sex, senzualisme, provocatorizme, oferte indecente în direct, doar-doar o pica vreun client după emisie, noaptea-n club. Voi munciţi, trageţi serii, transpiraţi pe planşă, concuraţi odată la 2, 3, 4 ani şi eventual luaţi o medalie.

Dacă e aur, vei prinde o primă pagină, o dată, că nu face tiraj scrima. Dacă iei bronz ai o coloană acolo, de ziar, o poză timbru, cu banalul titlu gen "bronz pentru România". Dacă iei locul 4, eşti pa! Minunea cu aurul, nici ea nu prea ţine nici trei zile. Gata! Intri în uitare. La muncă încă vreo 2-3 ani.

Să mai fii erou de o zi. Nu de un sezon, cum este distinsa vedetă emerită a neamului "blonda lu' Bote"; sau Bote însuşi, mediatizat mai mult decât Poppey Marinarul la teveuri contemporane, care reprezintă gustul duodenului român, mai precis al imbecilului elector, care când nu citeşte numai tabloidele, se îmbată şi se hrăneşte cu pomenile electorale.

Nu mai zic despre manelişti de zgârciuri şi vârciuri, care au destabilizat naţia cu lacrimile divorţului istoric şi isteric, în timp ce Ea plimba căţelul nesimţitoare la dramoletta lui. Habar nu ai tu ce bucurie ai/aţi produs poporului de bun-simţ, cu medaliile astea la scrimă.

Şi tu cu aurul. Noi, românii - nesimţiţii, hoţii, bandiţii, milogii, corupţii, sperietoarea Europei - am probat că suntem un popor. Cu oameni. Cinstiţi, muncitori, talentaţi.

La ce?, la scrimă. Nu un sport de mârlani, ghiolbani şi mitocani, ci unul nobil, franţuzesc. Ce voiam eu să spun este că te sărut pe suflet pentru succes. Căci voi munciţi de vă spetiţi pentru un succes real, care rămâne în anale. Cine dracu' să-i mai ştie pe anonimii ăştia din vată de zahăr, ce se topesc la prima limbă, peste doi ani?

Diva trece, medalia rămâne!

George Stanca