Draga Andreea Raicu,
Este şi nu este cazul tău. Este, fiindcă aşa îţi doreşti, ceva din tine spune că nu mai merge, nu mai poţi să apari în public, să fii model. Nu este cazul tău, fiindcă - spun eu, zice lumea - nu ţi s-au diminuat nicidecum, la cei 33 de ani ai tăi, calităţile fizice, aspectul de model.
Presupun că o anume oboseală fizică să se răsfrângă asupra moralului tău, să te deprime şi să te facă să te vezi altfel: puţin mai jos decât eşti. Un sfat bărbătesc: dezbracă-te de tot şi uită-te într-o oglindă mare care să te cuprindă întreagă; priveşte-te cu atenţie; caută-ţi cusururi ca o duşmancă ce-ţi eşti; apoi, ia decizia justă.
Dacă ai făcut asta şi ai tras concluzia , eu unul nu mai zic nimic. Dar, cred că tu, înaintând implacabil în vârstă, poţi accede la categoria "frumuseţilor eterne" cum am numit-o eu, alături de: Anca Ţurcaşiu, Răduleasca,Tania Budi, Romaniţa Ciolcan, Dana Săvuică, Marinela Niţu (nu ştiu ce o mai face şi, mai ales, cum mai arată, dragă, Jeanina lui Sârbu, s-a ascuns!)
Şi stai, că tu ai mult mai puţini ani! Nu, Andreea, nu este cazul să ne răpeşti prezenţa ta în public; să se bucure, măcar bărbaţii, măcar poeţii, de eleganţa ta, mersul ferm, mistica mişcare a gambelor tale, "căci tu când păşeşti cu făptura-ţi, sperii fluturii din jur, îi complexezi cu cromatica paşilor tăi, faci curcubee-n jurul tălpilor, tulburi curenţii de aer cald, produci zefire dulci cu pasu-ţi princiar".
E păcat, Andreea, să renunţi! Măcar pentru minipoemul acesta iscat, născut spontan, acum chiar când îţi scriu, de drag de mersul dumitale. Dacă ai citi "Gil Blas de Santilliana", romanul picaresc - mie mi-a luminat adolescenţa cu izul lui de libertate, - vei găsi acolo povestea predicatorului, sfătuit ironic de Gil să se retragă, "în glorie".
Or, ca şi discursurile în public, din scenă sau anvon, meseria ta e de a prezenta frumosul. Aici, contează muzicalitatea simplă, oratoria, elocinţa. Şi, indiferent la ce vârstă este el,"discursul", recte "de mersul" tău rămâne mereu de calitate, autentic.
Tu crezi că la 60 de ani n-o să mai ai aceeaşi graţie şi frumuseţe a vârstei, ca acum? Te înşeli! Continuă Andreea! Da, poate că frumuseţea trece. Distincţia şi graţia rămân. Sunt ca un pedigree. Şi, tu îl ai!
George Stanca
