Dragă Cornel Dinu,
Microbistic vorbind, avem origini antagonice şi ireconciliabile - mata dinamovist, eu rapidist; am descoperit ulterior, cu o grilă mai umană, câteva puncte comune. Primul: unele îngrijorări, chiar privindu-ne pe noi, românii, deloc contemporane cu generaţia curentă, cinică şi catastrofistă.
Apoi, pasiunea pentru cunoaştere, pentru cultură, mă rog, la mine e profesie.
Uneori, când apăreai la TV cu discursuri culturale, te suspectam că faci paradă; acum înţeleg că, totuşi, eminescian gândind, împăratul nu poate fi proletar şi nici invers; deşi odiosul sistem comunist a dat câteva exemple de "împăraţi" fără pic de imperialitate, maiestate, cu interfaţă mai degrabă ţigănească, ţopească, vulgară.
Aşa că achiesez, finalmente, la concepţia de a-ţi afirma superioritatea faţă de oceanul de ignoranţă ce ne ameninţă şi înconjoară. Ajungând la acest moment, am început, timid, să dialoghez paşnic cu dumneata şi să am un sentiment de simpatie când ţi-ai declarat discret o boală grea.
Mă gândeam ce o să fac eu fără un rival declarat şi tradiţional. Şi, iată soluţia: să dialoghez cu el paşnic. Citez din Nichita, care-l cita pe Stancu: "Suntem prea bătrâni să ne certăm, căci nu mai e timp să ne-mpăcăm". Eu, aici cred că mă aflu în relaţia cu dumneata.
Mai e un punct comun: un om, un scriitor, genial, făuritor şi vrăjitor al limbii române, pe care eu îl venerez, şi cu care eşti înrudit prin alianţă: Fănuş Neagu. Poate că şi dojenile sale, uneori colorate vizavi de cartierul meu de origine, mi-au înmuiat înverşunarea.
Aş adăuga faptul că un om care rămâne singur, fără martorii faptelor sale, ai ierarhiilor şi ai valorilor generaţiei sale e din ce în ce mai puţin credibil. Alienat.
Am simţit, acest sentiment la emisiunile sportive live, unde adesea, povestind despre evul nostru, spuneaţi "şi domnul Stanca ştie... ". Mulţi ani fericiţi, Cornel Dinu şi urarea bandacică: "Să ne trăiasă duşmanii, s-ajungă să ne vadă fericiţi." Noi nu suntem inamici, ci măcar cogeneri ai seriei "noi am fost printre primii pionieri" sau "ultima serie cu 11 clase de liceu"!
Îndeajuns, cred eu, să ne respectăm.
George Stanca
