Dragă Cristi Chivu,
Ai mai făcut şi tu semne nu ştiu cum, unor tifosi: le-ai înfipt degetul semeţ spre cer, direcţie ce poate fi deturnată prin schimbarea unei singure litere din slova "cer".
Ai dat replica celor care te-au înjurat de te-au trecut Adriatica, până în peninsula Istria. Până în oraşul acela, ce rezonează pe româneşte cu sonorităţi de sex masculin.
Dă-i în mă-sa!, fac şi astea parte din fotbal! Terenul doar nu e un templu, nici Opera din Viena. Ai mai avut şi tu în burlăcie, parte de mondenisme, cu o iubire veche. Şi abandonată. Pe scurt, ai mai fost şi tu erou de tabloid. Dar niciodată aşa de "hard" ca Adi.
Abia acum realizez că, un aşa dandy ca Ady, începe a rivaliza cu Carol II, fostul nostru rege. În fine, tu eşti Rege la tine acasă. Cu familia şi copiii. Poţi fi rege la tine în echipă.
Puteai fi un zeu în România, dacă am fi avut şi rezultate pe măsura valorii tale individuale; sau în oraşul natal, Reşiţa, care te adulează. Cristi, eu te am la suflet - scuze, ştiu că amintirea te doare - de când la 17 ani, tu marea promisiune, ţi-ai pierdut tatăl.
De aia, de atunci te urmăresc şi m-ai obligat să te admir. Ai depăşit momentul, ai putut să te ridici şi să devii un mare fotbalist al lumii. Cum poate tăticul tău nici nu visa. Cred că la orice etapă a succeselor tale, te vedeai cu el alături, bucurându-se.
Pentru alţii mai slabi, pierderea asta putea fi fatală; pe tine te-a întărit, ai luat viaţa în piept, nu te-ai irosit în ifose, damfuri şi-n fiţe clubberiste. Ai jucat corect cu tine, bine şi foarte bine pe teren. Ai urmărit să nu te risipeşti, să ai o familie, copii; bravo ţie! Mulţi români care visează cariere te pot lua de exemplu.
Asta şi trebuie să rămâi: un exemplu pentru tânărul român care vrea să reuşească în Europa. Și, nu musai în fotbal. Iar, pe furtuna asta de dezamăgiri emanate dinspre diverşi idoli de fum, cu pârţuri şi aburi tragici, marinăreşti, tu eşti un model. Puteai să primeşti o medalie de la Stat.
Numai că acum el are belele cu statul. Statul pe loc. Se hâţână! Multe zile înainte, Cristi, alături de familie, cu tatăl tău în suflet, care se va bucura de acolo de unde te urmăreşte, te admiră şi se mândreşte cu fiul lui!
P.S. Kosovarul lui Mutu nu e sârb, cum au susţinut primele ştiri, ci albanez. Vai de tine, Adi !
George Stanca (pamflet)
