Dragă Dan Puric,

Dan Puric, un «Vis» ce se termină în aprilie

Am scris mai multe articole despre tine. Numai laudative. Numai de bine. Îmi place cum gândești. Ortodox. Românește. Tradițional. Conservator.

În criza asta generalizată, de hrană, de ideologie, de morală, de credință, ești un ins necesar. Așa cred eu.

În ciuda criticilor, zeflemelelor postmoderniste, atacurilor ce nu te-au iertat. Venite de la „ai noștri".

Oricum, eu unul m-am înșelat puţin, doar puțin, în aprecierile mele față de evoluția ta viitoare. Te vedeam electrizând masele, ca pe un lider naționalist.

Ca pe unul echilibrat. Adaptat secolului și realităților euromânești. Implacabile. Sau evitabile. Dacă nu am avea în noi măcar așa "o volatilă" de hoție, lașitate, prostie.

Te vedeam ca pe un tribun. Naționalismul românesc - ajuns rușinos ca o boală venerică - s-a zdrențuit. L-au devorat. La alții din contră.

Ei au fost/sunt/vor fi la putere; azi le este mai bine ca niciodată. Pe tine te vedeam la coagularea forțelor naționale.

Am exagerat! Veneai cu un suflu nou, profund, nu cu patriotisme piepto-cărămiziste, bune la timpul lor, noi-suntem-români!, la fapte mai mult țigani.

Nu e un reproș. Sau, poate că e. Am înțeles. Atât se poate. Poți. Nu ești de tribună, doar de amvon. Și de rampă. Aici clamezi mai bine ideile creștine, istoria neamului, credința ta ortodoxă.

Îți stă bine în lumina candelabrului sau a spotului concentrat. Nu la un meeting electoral, electrizând masele. Discursurile tale mistic-naționaliste nu au eficacitate socială.

Ești doar minunat, la ascultarea în șoaptă. La liturghie. La lectură. Cărțile tale citite, răscitite, cu pasaje-ntregi subliniate cu creionul, puse pe fond color cu markerul galben-pal sau roz sunt luate de oamenii cuminți.

Care l-au părăsit dezamăgiți, anatemizat pe Patapievici. Creștini. Ortodocși. Blajini. Ai un discurs sensibil. De bun simț. Citabil. Ești puțin istoric, puțin filozof, puțin teolog, puțin literat.

Pe mulți îi iriți. Căci ești subtil-scormonitor, discret-acuzator. Mai ești și actor. Și îți folosești talentul, scena, reflectoarele ca loc de propagare a ideilor tale. Asta irită. Îl inhibă pe politrucul mioritic.

..."puțin literat...puțin filosof...puțin teolog"..de tot creștin...de tot ortodox...de tot român.

Hristos să-ți deie mai multă strălucire, de-odată cu Învierea Sa!

George Stanca, pamflet