Dragă Florin Piersic,
Atunci când, întors tu din Israel sau SUA, ai anunţat, prin vocea mea, care eram "PR"-ul tău, că vrei să candidezi la preşedinţia României; că ai un sponsor evreu foarte bogat, sanki!, care te va susţine.
Se căcară toţi pe ei, vorba olteanului, Florine! Ai băgat spaima-n politicieni, ca haiducu-n ciocoi. Iar noi râdeam în hohote la ziua ta, la Majestic.
Ba, la un moment dat, am regretat că e o glumă, sincer! Cu toate că mai erau, parcă, doi ani până la alegeri, te-au sunat toţi dracii, ba chiar şi domnu' Iliescu, să te-ntrebe dacă e adevărat.
Cred că a fost una dintre cele mai mari farse ale vieţii tale. Poate şi ale vieţii mele, numai că eu eram specializat la SIRFA lui Bandac.
Aveam uzajul farselor de anvergură şi de lungă durată: "pieile de capră geto-dacice ale lui Nichita", "alegeri de preşedinte sirfa"," călăul din Sekurenburg," farse antologice al Bandacului !
Dar nu vreau să te pun a-mi povesti şi farsele tale, că nu mai apuc să termin articolul; te ştiu ce faci când iei tu microfonul... Eşti fabulos, Florine! Actor imens de teatru şi film, tv, cozeur, haiduc, cordaci, autor şi interpret de bancuri, amintiri, cimilituri. Vei intra în legendă pe toate canalele.
Apoi, dacă memorialistica verbală, spusă cu har, nu era inventată, sigur o inventai tu. Te iubeşte toată lumea, toată ţara. Nu ţi-am găsit nicăieri vreun duşman, inamic, ins care să te urască.
Cred că te iubesc şi ăia de le-ai cobzărit nevestele. Poate fi chiar o onoare pentru unii. Aveam eu un amic mândru că gagica lui fusese "şi cu Caramitru", să mor io, e ca un pedigree !
Căci, mă gândesc, că urieşenia ta, a sufletului tău, este venită din energia aplauzelor, surde sau sonore, pe care le-ai acumulat într-o viaţă de scenă; această energie superpozitivă s-a transformat în zile lungi pentru viaţa ta.
Tu nu ai vârstă, Florine; nu ai fost; nu ai fi fost; nu vei fi fost. Tu doar eşti!
Ce mişto eşti, acum la vârsta ta înaltă, când vrei să studiezi filosofia, te-ai înscris la facultate, la Iaşi.
Vrei să te dedulceşti la poveşti cu Socrate, Platon, Nietsche, Schopenhauer! Jur că te înţeleg, dar ai un singur impediment: nu vei avea timp.
Tu eşti dedicat scenei; tu ai treabă cu Monologul lui Piersic, nu cu Dialogurile lui Platon. Deşi „Parmenidele ", „Menexenele" sau „Republica" lui Piersic nu sună rău, zău!
Nu te cred, dar îţi urez succes ! Că la Iaşi dacă tăceai, filosof, oricum, rămâneai. Kierkegaardule!
George Stanca
Mâine, despre Nae Lăzărescu
