Dragă Gigi Becali,
Îţi scriu cu un pix slinos, mucilaginos şi plin de scârbă. Era o vreme când eu, ca mulţi români naţionalişti, drepţi şi cinstiţi, îmi puneam speranţe în viitorul preşedinte patriot al unei Românii azi vândută şi batjocorită.
Auzi, idiotul, în cine am crezut eu, fie şi o zi?! În tine! Până ce ne-ai arătat cât de îngustă este omenia ta, de altfel recunoscută... Când ai dat afară un preparator, că e musulman, am priceput că tu confunzi naţionalismul cu rasismul. Am crezut că ai fost rău sfătuit.
Dar acum, când ţara fierbe sub presiunea străzii, tu spui ca prifetul idiot: „Mi-e scârbă de românii care au ieşit în stradă! Arafat să se ducă la el în ţară, la arabi, acolo! Cum să ţin cu un arab împotriva preşedintelui ţării mele?" Asta denotă cât de limitat eşti, că nu vreau să te jignesc.
Păi, tu şi cu banii tăi neruşinaţi aţi compromis naţionalismul românesc. L-aţi dus în derizoriu, un circ grotesc. Aţi permis ca ţara să fie condusă de câţiva udemerişti care ne distrug spitalele, mediul şi cultura. De ce nu ţi s-a făcut scârbă de „preşedintele tău" (care te-a băgat la bulău) atunci când şi-a dat el mâna cu ăia care ne-au închis spitalele şi care vor autonomie tip Kosovo?
Şi care nu-s arabi. Dar nici români! Tu ţii azi cu ei, ca un oportunist prost. Prost sfătuit! Dacă tu, care conduci un partid (!), crezi că oamenii au ieşit în toată ţara numai pentru Arafat, nu meriţi să conduci nici o turmă de 10 oi.
Uite, ca să pricepi, îţi explic prin comportamentul oilor, prin dinamica turmei: mişcarea insurgentă, începută pe 13, fu declanşată nu de Raed Arafat, ci de insolenţa lui Băsescu. Nefastă. Necioplită. Neghioabă.
Lumea, indignată de tonul lui, a început să iasă în stradă. Apoi, ca cum ar face oili, oamenii s-au luat unii după alţii. Pricepi? Fiecare om, cu alt motiv: salarii, pensii, şomaj, sărăcie, vânzarea de la Roşia Montană, taxa auto, aia, aia... De „arabul" - mai român decât Băse al tău - s-a uitat!
Turma a luat-o razna. Baciul impulsiv, beţiv, pizdar ca un marinar, a scăpat turma din mână. Şi atunci a asmuţit câinii ciobăneşti pe ea. Pe turmă. Pricepi, Gigi!? Tocmai d-aia te sfătuiesc, cu o penultimă băgare-n seamă: taci, bă, că behăi prostii mai mari decât averea ta!
Sau rămâi la oi! Vorbeşte cu ele!
Că ele e multe, proaste şi cornute...
George Stanca, pamflet
