Dragă Ilie Năstase,
Încă de când te-ai căsătorit cu Amalia, am zis: numai să dureze. Era ceva nefiresc: ea, prea tânără, nu tu prea bătrân, căci ai vigoarea fizică remanentă a unui mare campion.
Dar, ca mulţi inşi aidoma ţie, nu ţi-ai putut imagina că peste dragostea enormă ce ţi-o purta, femeia ar ţinti, meschin, şi averea ta. Ca orice om care nu prea a fost perdant în viaţă, eşti prea orgolios. Parcă văd că ai să pierzi apartamentul de la Paris, cum ai rămas şi fără cele de la Monte Carlo sau de la New York. E treba ta exclusivă. Eterna poveste, amorul! Sau, cum zicea uitatul Guţă Băieşu: "Iubirea e un lucru foarte mare!"
Apoi, nu-l puteam vedea eu pe marele cuceritor de suflete feminine, care erai - şi care eşti! - să stea "cal în buiestru", la curbele unei singure mu(l)ieri. Amalia "te-a fixat" apoi cu două fetiţe, pe lângă cea mare, Nathalie, pe care o ai cu Dominque; pe lângă cei doi copii înfiaţi din SUA - pe blondul Nick l-am şi cunoscut - şi pe lângă singurul tău băiat, cel care se numeşte Ilie Năstase, de 12 ani, conceput cu o stewardesă franţuzoaică, pe care l-ai recunoscut la ambasadă. Pe el, chiar, de ce îl ignori?
Devenită stăpână în casa ta, conform scenariului clasic, noua doamnă Năstase a reuşit, în chip revoluţionar, să-ţi îndepărteze apropiaţii, să înlăture "vechiul regim": pe fratele tău, Costică, pe mai-mult-decât-fratele tău Ion "Agigea" ş.a. C-aşa e-n tenis!
Mai rău, cu ultimul ai ajuns prin tribunale. Urâtă treabă, dar sunt sigur că vă veţi împăca. Pentru că, probabil, şi pentru el şi pentru mine sau alţi contemporani, tu rămâi marea, uriaşa legendă sportivă, Ilie Năstase, omul care a introdus gluma, farsa într-un sport de scrobeală.
Da, poate şi de asta ne pasă de cum îţi trăieşti tu viaţa.
Şi, nu uita: dacă îţi place de o "bijuterie", trebuie s-o iei cu femeie cu tot...
Mâine, despre Cosmin Cernat
