Dragă Iurie Darie şi Anca Pandrea,
Sunteţi un cuplu extraordinar, mişto, trăsnit. Cu instinctul ludicului.
Deşi tu, Iura, ai 80 de ani, iar tu, Anca, ceva mai puţin, continuaţi să vă jucaţi. Uneori chiar de-a mama şi de-a tata. Nu degeaba aţi condus jurii la concursurile de desene pentru copii, unde fiica mea de 6 anişori a luat un premiu.
Şi voi aţi rămas copii. Te revăd, Iura, în frumuseţea ta de acum 40-50 de ani. Bărbat înalt ca bradul şi frumos ca un înger. Îmi aduc aminte de filmele vârstei mele din liceu, când fiorul dragostei începuse să-mi gâdile sângele, anii ‘62-'64: „Vacanţă la mare", „Dragoste la zero grade".
Ai fost, alături de Cristea Avram şi Dichiseanu, idolul colegelor mele , „Zburătorul" fecioarelor liceence; iar noi, băieţii, te-am invidiat şi copiat!
Te revăd, Anca, recitând poeme la un cenaclu, eram pe la Harghita, înconjurată de câţiva poeţi tineri, curgându-le balele după tine. Erai o bombiţă-sexy, cum ar zice contemporanii.
Ceea ce faceţi voi acum, şi acum!, pozând în situaţii nonconformiste, e nu numai o copilărie superbă, ci şi un miserupism social. Iată, o femeie de circa 50 de ani, încălecând un butoi.
Goală! N-am să uit poza/coperta asta, Anca, făcută după inaugurarea cramei voastre, undeva vizavi de stadionul Dinamo. Văd comportamentul vostru ca pe unul de protest.
Împotriva expansiunii implacabile a bătrâneţii. De victorie asupra ei. Voi doi sunteţi personajele acelea din Marquez, din "Dragoste în vremea holerei", tinerii îndrăgostiţi ajunşi la 80 de ani, a căror iubire supravieţuieşte opreliştilor făcute din prejudecăţi şi care se iubesc fizic, fie chiar la vârsta aceea; pe un vapor, cu muzica mariachilor pe fundal. Da, voi dovediţi că dragostea poate fi eternă!
George Stanca, pamflet
