Dragă Marius Manole,
Ai șanse la ”Uite, cine dansează!”. Și eu îs cu tine. Nu zic că Velea mi-e rău în ochi, dar eu de fapt și mai precis… nu cu voi țin. Rusoaicele voastre-mi sunt slăbiciunea. Aprioric. Fiindcă automat ele dau autoritatea.
Acum, sigur că dintre ele una e poate mai bună, dar ”balastul” decisiv - totuși c-așa-i consursul clădit - sunteți voi, masculii. Ce am eu cu ele, nefiind musai vreun pro-rus, mai ales în zilele noastre, nu e vreo slăbiciune sexo-estetică. Uite, la tenis n-o înghit deloc pe trișeuza de Șarapova. Aici, o fac, dintr-un vechi cult pro-țarist. Deloc admirativ pentru infecțiile tismaniene pro-sovietice care mi-au otrăvit ani din formarea mea, cât pentru baletul rus. Încurajat și susținut din vremea țarismului și continuat dintr-un complex proletarian de regimul bolșevic. Căci și azi când o vezi pe Uliana Lopatkina de la Marinskii (fostul teatru ”Kirov, preluat de la cel Imperial din Sankt Petersburg), îngheți…
O vreme am lucrat la un cabaret și am cunoscut acolo mulți balerini. Într-un fel, ne-vedete, dar meseriași perfecți ,originari din Rusia, care au studiat dansul de la grădiniță. Profi. Chapeau bas! Managerul francez, expert, era fascinat de ei. Dincolo de toate, ar fi păcat de talentata dumitale parteneră venită din țara care a dat lumii un Nijinski, Djaghilev, Nureev; o Ana Pavlova și o școală unică de balet. Apropo, pe 2 mai, Maia Plisețkaia făcu doi ani de la dispariția la aproape 90 de ani… Ajunge…! Ai tenacitate. Ai început poate din amuzament, și ajungi la anduranță. Ai șanse. Să nu te înfumurezi. Să nu te pierzi. Nu e vorba de premiu, ci mai de grabă de orgoliu. Arată că pe lângă frumoasa ta carieră de actor consacrat se mai poate pune ceva. Apoi, dincolo de discreția actorilor de teatru, specific românească – comparativ cu maneliștii… cu scuze - voi sunteți niște anonimi. Nu e drept! Acum, dacă vei câștiga, lumea va vedea un mare artist de teatru… prin balet. Vei străluci mai mult, vei umple săli, vei fi cap de afiș, vei aduce lumea la Teatru… Ăsta e perversul câștig cu… dansul. Căci, fie vorba între noi, tu rămâi același, la fel: plin de talent. Dar imaginea ta de ”slăbănog” expresiv, uscat, simpatic, ațos se va umfla. Și lumea se duce la imagine, nu la esență…
Dansează, Marius! Știu o doamnă talentată, care de aici a ajuns director la… Operă. Tu, momește-i cu dansul. Să vină la teatru!
