Dragă Miss Universe România,
Victoria ta la Miss este şi una personală, sentimentală pentru mine. Eşti fiica lui Lucian Filip “Pisoi”, colegul meu drag, cu un an mai mic, de la Liceul “Dna Stanca”.
Giuleştean, CAM-ist de pe str. "Tutunului", mutat în Buftea. Nu te-am cunoscut, dar mă bucur ca pentru copilul meu
. Am aflat că ai făcut multe sacrificii, eşti o dansatoare de elită, dimpreună cu prietenul şi iubitul tău, ai muncit din greu, m-a impresionat declaraţia mamei tale, care spunea, tandră şi subiectivă, ca orice mamă: "A muncit enorm şi şi-a sacrificat copilăria pentru performanţa în dans sportiv. Ani de-a rândul am aşteptat-o cu castronul de mâncare la poarta şcolii ca să o duc imediat la antrenamente".
Sunt convins că dacă nu făceai dans sportiv - Lucian, îţi mai aminteşti de Vichi Gheorghe, colega mea de an, care a izbândit în acest graţios sport? - poate că nu ajungeai aici.
Sportul ţi-a dat tot, sunt sigur: graţie, sensibilitate, tenacitatea de a te menţine în formă fizică, de a fi mereu vaporoasă, lucruri care la Miss sunt esenţiale.
În ceea ce priveşte graţia, mă uit la mersul tău; păi, fata tatii, e o artă de-a dreptul asiatică, de mare rafinament, să ştii să mergi.
Mă uitam adesea la diverse fete care încearcă la Miss, dar care nu ştiu, vai!, să calce podiumul, să păşească, să pluteasă, oricât de bine ar arăta, faţă-corp-dimensiuni ideale, merg pur şi simplu ca nişte ţoape!
Acum vei pleca la Las Vegas, unde va fi o confruntare dură, poate şi nedreaptă.
Fii tare, fii tu însăţi şi poate că Dumnezeu te va ajuta; fii fiica lui "Pisoi"; fii pisicoasă fără ostentaţie: să mergi nu ca pisica pe acoperiş, ci să păşeşti ca o tigroaică, având conştiinţa că vei câştiga.
Succes, şi rămâi frumoasa şi distinsa fiică a tatălui tău; de mama nu ştiu nimic, aşa că să nu se supere.
Oricum, sunt convins că ea ţi-a fost mai aproape, ştiu asta din familia mea. Să te întorci glorioasă, Cătălina!
