Dragă Oana Zăvoranu,
Aia veche, clasicizată, cu el executând de zor lucru manual. El are mai mult talent în ceea ce face. Tu, în dansul tău lasciv de bacantă, eşti mai amatoare, chiar dacă te-ai autodepăşit.
Eşti aşa... de Cântarea României, secţia coruri patriotice, când trăgeau tot felul de ode Partidu Lui. La Tudy se străvăd chemarea, vocaţia, exerciţiul, practica, meseria.
Privind clipul tău cu bijou-ul balansat obsesiv, ameţitor, în prim-plan, îmi sugerezi ideea că ai fi un model pentru un pictor: „Natură vie cu fofoloancă." Sau sursa de inspiraţie a poetului. Iată un vers, un citat din V. Voiculescu, „Bacantă dansând": «Lumina între pulpe deschide ochii vii:/În alba colivie a coapselor mlădii,/O neagră porumbiţă se zbate să-şi ia zborul..:» Da, îţi expuneai "neagra porumbiţă", ascunsă sub batistuţa chiloţelului, mereu vedetă, în ochiul privitorului.
Părea un personaj care parcă mereu cere, cheamă, îmbie, momeşte. Ce forţă de sugestie! Totul pare un act de masturbare metafizică. Dar tu nu dădeai idei privitorului! Tu le revoltai, le răzvrăteai, le sculai la răscoală. Pe idei. Aici, recunosc, e o artă a lascivităţii.
Nu pricep de ce până acum te-ai mahalagit, când posezi astfel de absconse virtuţi. Cu o mie de cântece, clipuri, sunete guturale, isterice, nu poţi egala valoarea acestui eroto-clip. E cam monoton, redundant, dar excitant. Iată vocaţia ta: taci şi mişcă-ţi bazinul! Ţine-ţi pelvisul tare, cum a fost Ştefan cel Mare!
Cuget că ce şi-a dorit Tudy cu mesajul să erotic, mai mult decât explicit, prin clipul masturbării profunde - o labă mică - e o nimică. Eu unul ţi-aş trage mai multe. Labe. Peste fesele-ţi nervos balansante.
Să te saturi. Dar, mai bine peste bot. Botoasă mică! Că şi cu el, cu boticul deschis, te-ai exprimat fără să emiţi vreo silabă. La o silabă, îţi trăgeam o labă! Oricum, eşti mult mai stenică, mai deloc vulgară, atunci când dansezi aşa lasciv. Şi doar taci.
La asta eşti bună. Bunăciune. Senzuală. Persuasivă. Lascivă. Eşti diva silenţioasă care dansează/se masturbează fie şi la ea acasă.
Căci, la tine, nenorocirea începe când te exprimi oral.
George Stanca
