Dragă Puya,
Despre intoleranță, îndeosebi în aceste zile sângeroase, când un dement blond, din Nord, un nor(d)vegian, a ucis copii nevinovați.
Din ură față de o rasă a pământului și față de religia sa islamistă. Din intoleranță. Nu mi s-a părut normal ca la festivalul Folk You să fii fluierat.
Doar pentru că exiști. Și că te exprimi. Pentru mine, hip-hopul este o formă de protest nouă. Generația curentă, americană, de cartier.
Fiind o modă, ați luat-o și voi. Cu ce ar fi mai prejos bluesul, cântecul negrului sărac lipit, exploatat discriminat, preluat de generația mea? Nu e deloc identic cazul manelei. Unde se pretinde, tot cu impertinență, că acest gen indo-oriental e românesc. Original.
De fapt, cu elemente furate, jepcuite din folclorul nostru... Altfel, e loc sub soare. Desigur, am fost indignat să aflu că publicul de folk te-a fluierat, respins, cu vehemență. Sunt chiar surprins.
Fiind vorba de o pătură mai matură, mai cultural-intelectuală; folkul se bazează pe poezie; el vine din cultură, nu din pădure, dintre dobitoace. Asta nu pricep! Repet, pe latura protestatară, hip-hop-ul tău e frate cu - sau hai, văr - cu protest-songul, unor Guthrie, Dylan, Baez.
Greșeala incompatibilității îți aparţine ție. Sau organizatorilor care au vrut să ia mai mulți bani, să se extindă teritorial, imperialist. Căci, toți cei de azi din branșă, au paranoia de a fi "naționali". Se amestecă folkul, hard-rockul, folk-rockul. E un turn Babel al banului ușor.
Dar... toată această atitudine a mea, tolerantă, pacifistă, m-a bulversat când am vrut să te ascult pe You Tube. Căci, mi-a intrat în ochi un text de genul: "Când o să vorbești urât despre Puya// ai să vezi deștu care-ți arată Muia." Hopaaaa!!!, deci tu ești Primul Intolerant! Tu respingi aprioric. Vulgar. Insolent. Nesimțit. Pe cei care nu te acceptă. De fapt - masochist și ireverențios - tu însuți ceri muy, pumni, flegme cu muci&sânge. E și asta o artă. Să înțeleg că, fluierat și contestat, ai avut succes. Bravo! Felicitări, Puya! Omagiile mele: Muye, bă!
George Stanca
