Dragă Răzvan Lucescu,
Da, mă oftic că nu ţi-am sugerat la conferinţa de presă de după meci să demisionezi. Deşi, când am luat cuvântul, mi-a trecut această idee prin cap.
Dar atunci am crezut că te povăţuiesc la o nerozie de moment. Riscam să fiu penibil. De-aia mă oftic: că nu eram! Iată încă un semn al faptului că-ţi înţeleg bine în unghiurile absconse ale conştiinţei tale.
M-am mai temut să te îndem la asta şi pentru faptul că gestul tău frizează deopotrivă ceva romantic, de poet, ceva spectaculos şi mai ales nobil.
Ce mama dracu să caute nobleţea prin troaca asezonată cu scuipaţi, "să moară mama să n-am noroc" şi muile din fotbalul mioritic!? Aşa am gândit. Ai făcut un gest de cavaler rănit în orgolii, neînţeles; un gest desuet, dar pragmatic necesar pe termen lung.
Nu mai aveai ce să cauţi în băltoacă, să te vâneze ziarişti şi televiziuni stimulate, plătite spre a te sabota, denigra. Ai sesizat minunat că de pre-scandalurile tabloide ale meciului cu Bosnia te-a salvat scandalul cu licenţele.
Ai profitat şi ai câştigat. Dar ai ieşit din camera aia puturoasă prin uşa din faţă, principală, uşor crăpată. Dacă o deschideai tare, mirosea a sulf şi clor peste Dacia istorică a unor neamuri de strămoşi oieri şi latifundiari „mioritici", precum Abel şi Cain.
Tu ai un bun-simţ care poate îţi va dăuna în meserie. Nu ştiu dacă lovitura ai pregătit-o cu migală, sfătuit de părinţii care au fost la meci. Sau, fuşi ademenit, cum zice presa, de promisiunile cuplului Copos-Vamă.
Oricum, bine ai făcut! Acum vei veni la Rapid, vei aduna un florilegiu de jucători cu care se poate pleca la drum. Vei reintra în arenă acelaşi, dar altul pe spirala vieţii. Un vechi rapidist, care a dus echipa cel mai sus - alături de Dinu, cu Copos patron - în istoria sa.
Trăim refacerea unor nostalgii pasate. Nu vezi?, Gigi a revenit la Stoica, s-a rugat de Oli, îl vrea pe Zenga? Până la "faza Lăcătuş", mai are... Ce echipă va fi şi acolo, mamă, mamăăă! Lumea se mişcă. Speră. Singura certitudine care mă îngrijorează la noi e propensiunea filosofică a dlui Copos spre Apocalipsă. Eu nu de el mă tem. Ci de metafizica lui.
George Stanca, pamflet
