Dragă românule,
Hristos a înviat, cetitorule! În noianul de urări sincere, false, fariseice, limbiste, cu har sau luminoase mai vin şi eu cu ale mele.
Fără a mă considera deloc vreun lider politic, religios sau de grup. Şi, dacă aş avea doi cititori, tot le-aş spune câteva vorbe de această Sărbătoare a Învierii. Nu despre Învierea ca atare.
O fac preoţii, cărţile sfinte şi filmele. Unele rele, altele educative. Deşi ştim că Mântuitorul este după „chipul şi asemănarea ta", cu toate astea ni se livrează video tot felul de „Iisuşi de Hollywood", cu un zâmbet de reclamă la Colgate.
Auzi blasfemie! Să-l vezi pe Iisus zâmbind! Cel puţin eu l-am „surprins" în două producţii din Săptămâna Mare....
Iluzii, viziuni olfactive, auditive, papilo-gustative... şi uite aşa, ajungem la mâncare. Ai avut ceva pe masă, cetitorul meu!? Două-trei ouă, vreo ciozvârtă de miel; o lingură de ciorbă ?
O juma' de ridiche? Mulţi dintre noi, nu ! În timp ce unii au fugit prin insule exotice, „la loc de odihă, loc de verdeaţă". De ce n-or fi rămas acolo...?
Ai avut o rudă, un prieten cu care să faci Paştele, sau ai fost singur, cetitorule? Ai fost la slujbă? Te-ai simţit bine când semenii tăi te-au călcat în picioare ca să ia lumină cu o secundă înaintea ta ? Sau, apoi, când parcă în ceasul morţii - deşi abia înviase Cineva... - ai primit ghionturi ca să iei Paşte ? Nu mai zic, că spui că m-am dat cu Spurcaţii din Capu Statului, că la mall-uri te-ai luptat ca un chior, stând ore la coadă pentru cumpărături?
Sigur că nu eşti chiar tu acela căruia mă adresez eu, cetitorule, dar tot o treabă de mentalitate retrogradă, primitivă, românească este. Şi, dacă tot te-ai învăţat cu înghesuiala şi cu îmbrânceala, cu cearta şi cu invectiva, să te văd acu', cetitorule, cum te îmbrânceşti tu la vot!
Cum te baţi Tu să nu mai fie bandiţii Ăia la putere (ci Ăilalţi, ce ironie groasă şi implacabilă) aşa cum ai făcut, naivule!, şi atunci când OMU, azi DEMONU, îţi promitea că „trăim bine!"
Dar-i-ar Domnu' să trăiască-n tot restul vieţii, traiul noastru „bun" de azi! Să steie la bloc, în Pieptănari, etaju' nouă, fără lift şi să tragă de-o pensie de 500 lei...Atât! Priveşte în jur de mii de ori, cetitorule, şi bagă la urnă, aşa încât să nu mai ajungi a-ţi blestema iar zilele!
La anu' şi la mulţi ani! Cu multă Lumină Luminată!
Şi mâncare, altă dată...
George Stanca, pamflet
