Editorial George Stanca- Înapoi la bojdeucă!
Nu fac ca-n vorba aceea cu vulpea şi strugurii, dar nici dacă nu eram la Calafat, la Tabăra folk a lui Dan Vană, nici la Tg. Jiu, la festivalul naţional de folk şi baladă ”Poarta sărutului” a lui Viorel Gârbaciu, rămâneam tot acasă, la doi paşi de Naţional Arena. Chiar dacă, iată un Andy Garcia aflat prin preajmă a mers la meci.
Ba, cred că şi dl Gordon de Hillary Clinton sosit să dejoace oribila lovitură de stat crino-pontică, dacă putea venea şi dumnealui. Ei bine, eu nu! Şi, nu dintr-un snobism invers, ci din alte raţiuni.
Prima e aceea că nu vedeam un meci adevărat cu Barça şi doar un simulacru, o boare de meci, o abureală, o duhneală cu jucători aflaţi într-o vacanţă activă. Ba, unii arterizând direct dintr-un club de noapte cu un Messi mahmur după un chef pe lângă Polul Nord, dar onorându-şi iute blazonul, o veselie tipică oricărui amical, un meci uşoooor de vară. Şi, ca să nu fiu fariseu, mărturisesc că, din aceleaşi motive, chiar dacă ar fi evoluat şi Rapidul meu tot nu m-aş fi dus... Nu-mi stric eu bunătate de vacanţă pentru o comèdie, „messianică", dulceagă şi roz-bonbonă.Aşa că, am rămas cu ochii şi gândul şi simţirea la belitul nostru campionat, plin de juleli şi sânge.
Adică, după ce românu' îi vede cum joacă pe monştrii ăia, ce şoc are săracu' întorcându-se la bojdeuca noastră cea de toate zilele. I-ar fi trebuit o cameră de depresurizare, ca la cosmonauţi. Aşa că, români, marş înapoi la oala naţională! Unde vezi o Steaua ridicată în tăriile cerului de un patron diliu, care adună crema românească şi nu iese deloc bici. Steaua, lamentabilă la Mediaş.
Vezi un Ecomax cu acelaşi gleznar-osar monstruos Gabi Mureşan, care cam asta a rămas din băietul cândva talentat: o brută. Un Ecomax bătând - de-adevărat, măi? - la Galaţi. Vezi, totuşi un „U" Cluj luând puncte ca un balon de oxigen, de la mânjii lui Hagi. Vezi, vezi până orbeşti, dar tot la Messi te gândeşti. Ăsta şi machit şi adormit îşi driblează visele-n somn...
