EXCLUSIV Ce a avut de zis Alex Bogdan, după ce a prezentat Cronica Cârcotaşilor
A făcut sport de performanţă, dar şi carte. Prea multă carte pentru un sportiv.
Deţine un record national la atletism, record care încă stă în în picioare, a studiat teatrul timp de 8 ani, o perioadă mai lungă decât cea petrecută, în bancă, de un student la medicină de la admitere până la rezidenţiat, iar acum este Cârcotaş. Faceţi cunoştinţă cu Alex Bogdan, “actoru’ ” (cum este strigat de cei din echipă) şi jumătatea masculină de la pupitrul Cronicii Cârcotaşilor.
Eşti primul actor profesionist care ajunge la pupitrul Cronicii. A fost greu drumul până aici?
N-a fost greu deloc. Îţi vezi de treabă şi ajungi unde îţi doreşti. E atât de simplu. Eu am avut noroc cu atletismul, am rezistenţă. Am un record naţional la octatlon, probă combinată din atletism, specifică juniorilor, record care stă în picioare de 13 ani.
Încă eşti recordman, deci, deşi te-ai retras din sport de mai bine de 10 ani. Alte recorduri?
În urmă cu doi ani, am vrut să aplic pentru Guinness World Record cu cea mai lungă repetiţie a unui one man show. Am vrut să joc un spectacol timp de 24 de ore, “rotindu-mă” pe roluri. Am renunţat rapid la vis pentru că numai ca să aduc arbitrii oficiali până aici, să-i cazez şi să le plătesc onorariul m-ar fi costat 6.000 de euro. Cine ştie, poate o fac, până la urmă, dar doar pentru mine, să văd dacă rezist.
Unde ai urcat prima oară pe scenă, cu ce actori celebri ai jucat până acum?
Debutul mi l-am facut la teatrul Odeon în piesa “Hamletmachine”, în regia lui Dragoş Galgoţiu. Căram un coşciug toată piesa, ăsta era rolul meu. Ah, şi eram vopsit verde pe faţă. Sună puţin ciudat , dar chiar era un spectacol emoţionant. Marius Stănescu a luat Premiul UNITER pentru “cel mai bun actor” cu rolul din acest spectacol. Dacă exista categoria “cea mai bună figuraţie”, sunt sigur că eu eram premiatul. Sau, măcar, nominalizat. Printre marii actori cu care am jucat se numără Ion Caramitru şi Serban Ionescu, Dumnezeu sa-l odihnească.
Cum a fost tranziţia de la personajele jucate pe scenă la cele jucate în emisiuni de televiziune?
Nu e nicio tranziţie. Sunt chestii separate, care nu se amestecă. Sau, dacă se amestecă, se amestecă cu cap. Teatrul e teatru, televiziunea e televiziune. E foarte sănătos să nu exagerezi la tv, să nu degenerezi, pentru că şi televiziunea poate avea fineţe şi subtilitate. Din păcate, la noi se vrea mai mult “conţinut” cu fusta ridicată, dar eu cred în televiziunea desteaptă. Prima TV spre asta ţinteşte. Mondenii, pentru mine, înseamnă familie. Dacă nu erau ei, nu ştiu unde eram la ora asta. Cred ca într-un birt, cu un pahar de vodcă , un pix şi o foaie. Poetul gării, probabil.
Cârcotaşii te-a primit cu braţele deschise, mai mult, te-au pus la pupitru. Cum ai primit vestea?
Cârcotaşii sunt drăguţi. Sunt cârcotaşi, dar drăguţi. E o mare responsabilitate, ma voi bucura atunci când emisiunea va merge bine. E o presiune pe umerii noştri, pentru că schimbăm multe chestii şi vrem să meargă. Poate nu merge , poate aleargă.
Ai lucrat mult alături de noii colegi, ai avut şi timp de odihnă? Ai fost în vacanţă vara asta?
Am fost puţin pe acasă, la Târgu Ocna, am stat cu mama şi cu tata. Am scăpat câteva zile la mare şi cam asta a fost toată vacanţa. În rest, Bucureşti, terase, repetiţii, muncă şi iar muncă. La finalul lui august am fost la Alexandria la festivalul Ideo Ideis, ca trainer voluntar, şi a fost de vis. Abia aştept să mă duc şi anul viitor.
Cum te înţelegi cu partenera, Ioana Petric, joacă bine, convingător, lângă tine, la pupitru?
Nu trebuie sa joace. Să fie aşa cum e ea şi e perfect. Este atât de “fermecoasă”, cum rar am văzut. O să se îndrăgostească cel puţin juma’ de ţară de ea. Ce să vă spun, Ioana are ochi vii şi e “mobilată” la mansardă.
Când nu eşti la pupitrul Cronicii, cine-ţi dă replica?
Au, când am ajuns la capitolul viaţă personală? În fine, viaţa personală, practic, nu există. Sunt singur de ceva vreme şi, cu cât sunt mai mult timp singur , cu atât mi-e mai bine. Mă mai abordează unele domnişoare pe Facebook, dar nu sunt genul aventurier. Nici măcar virtual, chiar daca am conturi pe site-uri de “gagicăreală”. Le-am facut ca să mă amuz. Iubirea nu se caută pe internet. Asta e bună de titlu pentru interviu!
Cronică, teatru, voluntariat. Mai este loc şi de altceva în viaţa ta?
Tot timpul e timp. Să ştii să ţi-l faci şi el va exista. Îmi place la nebunie să cânt, să dansez şi să ies la terasă. Sunt un om atât de simplu, că mă şi sperii. Am o nouă pasiune în ultimul timp, DJ-ala. Mai merg la Godot să pun muzică, atunci când DJ-ul de acolo nu poate, şi mă simt extraordinar. Stau acasă ore bune şi mă pregătesc cu muzica, tot timpul caut melodii noi, care să-mi placă, şi le pun oamenilor ca să văd dacă rezonează cu mine. Uneori da, alteori nu. Dar, dacă lumea e destul de baută, nici nu mai contează.
Ai timp să mai treci şi pe-acasă, pe la Târgu Ocna? Cum eşti văzut de comunitate?
Acasa ajung de Crăciun, de Paşte şi o săptămână vara. E greu, dar asta e viaţa. Parinţii mei sunt megafericiţi ca am drumul meu, că e bun şi rodnic. Sunt liniştiti din punctul asta de vedere. Am un frate mai mare cu 5 ani, care e mai aproape de ei, deci sunt pe mâini bune. Până la urmă, România nu e SUA, dacă mi se face subit dor, mă duc să-i vad. Sau vin ei, că abia m-am mutat în chirie după 9 ani de stat în cămin. Oamenii din Târgu Ocna sunt bucuroşi că unul de-al lor a ajuns la Bucureşti şi că “se vede” la televizor. O semi-vedetuţă aşa, că nu mă compar eu cu ăia greii.
Se poate spune că pe lângă actorie, ai şi o experienţă destul de mare în televiziune. În ce alt domeniu ţi-ai dori să activezi?
Daca televiziune, nu, dacă DJ-ala, nu, atunci, să fie publicitate. Ma atrage marketingul, dar sub nicio formă cel politic.
Foloseşte-te de trei cuvinte pentru a-i face pe telespectatori să urmărească noul sezon al Cronicii.
Nu e Bendeac!
