INTERVIU Povestea neștiută a "fraților" Cuza și Emi, de la Asia Express: «Avem același nume». Cei doi sunt uniți de coincidențe incredibile
Pe Cuza îl vedeți în "Asia Express", alături de prietenul Emi, emisiunea fiind filmată, în vară. Click! a stat de vorbă cu artistul de la "Noaptea târziu" despre lucruri mai puțin știute din adolescența lui, dar și despre aventura de la Antena 1. Seria de coincidențe care îl leagă de Emi este incredibilă.
- Click!: Cuza, în primul rând te rugăm să ne spui numele tău real și ce vârstă ai.
Cuza: Mă numesc Popescu Iulian Adrian și am 30 de ani.
- Care dintre tine și Emi a primit oferta de a pleca în "Asia Express" și cine pe cine a luat în această aventură?
Într-un fel, oferta a venit prin mine, dar implica oricare dintre membri "Noaptea Târziu". Am ales să fac echipă cu Emi pe baza prieteniei noastre lungi și mai ales ținând cont de faptul că e o fire extraordinar de competitivă.
- Tu și Emi sunteți născuți în același an și purtați același nume de familie (Emanuel Popescu, născut pe 16 septembrie 1991, iar Cuza e născut pe 19 septembrie 1991, n.r.). Nu vi s-a spus până acum că sunteți frați?
Înainte să ne spună alții asta, am făcut noi glume că suntem frați din același tată în perioada liceului. Nu am fost niciodată întrebați, pentru că nu semănăm absolut deloc fizic, deși numele de familie coincide, nu cred că s-a gândit nimeni la asta. Dar mai există și alte coincidențe. Suntem amândoi în zodia Fecioară, stăm la două străzi distanță, el este mai mare ca mine cu trei zile, suntem foști colegi de bancă, iar părinții noștri au lucrat în același loc. Sunt mult mai multe lucruri comune decât doar numele de familie care ne leagă.
- Cum v-ați cunoscut? Care e povestea voastră și de când sunteți prieteni?
Ne-am cunoscut când am dat examenul de capacitate, având același nume de familie. Eu urma să mă duc în colegiul în care el deja făcuse clasele 1-8 și, întâmplător, am devenit prieteni. El avea ochi de șoim, se mai „inspira” la geografie, îmi mai arăta și mie, a fost prietenie la prima vedere! (râde) Apoi am intrat în aceeași clasă, pentru că ne doream amândoi același profil...și cam asta a fost povestea. Există și o glumă, pentru că în vacanța de vară, înainte să începem liceul, am ieșit la un suc cu viitoarea clasă din care urmă să facem parte. Emi deja îi cunoștea, pentru că erau colegii lui de generală, deja admiși la profilul respectiv pentru care am mai dat un alt examen, fiind vorba de cel mai bun profil din județul Gorj: matematică-informatică, bilingv engleză. Revenind, Emi m-a invitat şi pe mine la un suc cu colegii. Pe vremea aceea eu nu aveam bani și mi-a dat cu împrumut 50 de lei ca să pot să ies și eu în oraș cu viitoarea mea clasă, dar eu nu i-am mai dat banii niciodată înapoi. Și de atunci strigă de banii ăia, cam de 15 ani. Eu am auzit că la 20 de ani se prescriu!(râde)
- Ce vi s-a părut cel mai greu în competiția "Asia Express"?
Cel mai greu e factorul psihic, lovitură pe care o primești la nivel de emoție. Nu cred că foamea sau efortul, ci tăria pe care trebuie să o ai de fiecare dată. E foarte greu să te menții într-un echilibru în Asia Express, pentru că oricând poți fi luat de excesele de moment, care pot fi și pozitive sau negative, și riști să faci lucruri pe care nu le-ai fi făcut niciodată. Este vorba de psihic, asta e cea mai mare încercare din tot acest concurs.
- V-a fost frică să nu clacați? Că nu veți fi în stare să faceți anumite probe?
Nu ne-a fost frică, dar de clacat am clacat, pe rând. Nu există vreunul dintre noi care să nu fi avut un moment în care să spună ”vreau acasă, nu îmi mai doresc, nu mai pot”. Datoria coechipierului a fost să îl repună pe celălalt pe picioare. La noi, din fericire, s-a întâmplat cu rândul.
- A fost cea mai tare experiență din viața ta?
Cred că fiecare vârstă are experiențele ei extraordinare. Dar "Asia Express" poate fi considerată cea mai tare experiență din viața mea. Până în acest moment.
- Cu cine dintre competitorii din "Asia Express" te-ai înțeles cel mai bine?
M-am înțeles bine cu toată lumea, dar clar că afinitățile la virgulă care s-au creat au fost prin prisma vârstei. Sunt mai apropiat de vârstă de Maria Speranța, Francesco, de Natanticu, Eliza, Connect-R și Shift, de exemplu. Însă de înțeles m-am înțeles bine cu toată lumea, nu i-am văzut niciodată ca pe niște adversari, de fiecare dată i-am privit ca pe niște colegi, pe niște prieteni cu care am șansa să mă joc și pe care trebuie să îi respect.
- Ți-a prins bine să stai fără telefonul mobil?
Mi-a prins extraordinar de bine! În primele zile sufeream de sindromul ”îmi vibrează telefonul în buzunar” și îl tot căutam. Dar după ce am scăpat de senzația asta de ”vibrare-fantomă” să spunem, a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea din ultimii ani, real vorbind. Aveam timp să mă gândesc, să observ, nu mă mai lua nimic prin surprindere, puteam să anticipez lucruri. A fost minunat, recomand. E un lucru pe care vreau să îl mai fac atunci când plec în vacanțe, telefonul îl voi lăsa de o parte, pentru că acest detox mental este necesar. Toată agitația pe care ți-o provoacă social media la un moment dat ar trebui oprită cu o astfel de ”cură”.
- Ce ți-a lipsit cel mai mult în perioada în care ai fost plecat?
Nu cred că mi-a lipsit nimic în Asia și am spus-o de fiecare dată. Ne întâlneam cu oameni și le povesteam situația noastră ”no money, no food, no nothing”. Am realizat prin etapa a patra că nu avem bani, mâncare, telefoane, casă, dar, de fapt, le-am avut pe toate. Că nu le-am avut noi, asta a fost o altă poveste. Dar nu am avut o mășină, am avut sute, nu am avut casă, dar am avut zeci, la fel și cu mesele. Iar asta mi-a dat de gândit. Cred că viața nu mai e neapărat despre a poseda tu, că te poți descurca și fără, iar asta e frumusețea situației. Dar păstrăm proporțiile, desigur, nu o să plec acum cu rucsacul în spate să mă mut din casă în casă.
- Câte kilograme ai slăbit? Dar Emi?
Eu am slăbit 8 kilograme, iar Emi s-a îngrășat 1 kilogram, pentru că el ia în greutate dacă mănâncă seara, indiferent ce ar face în timpul zilei. Eu seara nu puteam să mai mănânc din cauza oboselii.
- Ai repeta experiența?
Da, aș repeta experiența și mâine! Am spus-o de când s-a terminat parcursul nostru în competiție. Când am ajuns în țară am intrat în casă și mă gândeam deja cum ar fi să o iau de la capăt.
- Te-ai rănit în această competiție?
Sigur că mai apar tot felul de mici accidentări, de probleme fizice, dar cred că cel mai bine le urmăriți la TV. Pot doar să spun că nimeni nu a scăpat ”nevătămat”.
- Ce planuri ai pentru următoarea perioadă? Rămâi la "Neatza de duminică?"
Lucrurile funcționează neașteptat de bine și nu îmi dau seama dacă este prin prisma "Asia Express" sau a talentului meu nemărginit. (râde) Este o glumă, probabil în scris se înțelege mai greu! Am început și proiectul cu Radio ZU, acum sunt cu Popescu live în fiecare zi, de luni până vineri. Continui bineînțeles duminică la Neatza, este un proiect care îmi place foarte mult, mai ales că este vorba despre televiziune, unul dintre punctele mele țintă. De când eram copil asta a fost unul dintre obiectivele mele profesionale, să fac televiziune, iar echipa de la Neatza mă pune în scenă și, ușor, ușor și lucrurile evoluează foarte tare. Nu aș pleca niciodată din această echipă, pentru că ei au făcut performanță atâția ani buni și am o grămadă de lucruri de învățat de la ei. Același lucru pot să spun și de cei de la Radio ZU sau "Asia Express", acolo unde am văzut ce înseamnă organizarea unui show atât de important. Deci, viața mea va continua exact așa cum se vede, în acest trio de online-TV-radio pe care sper să reușesc să îl mențin cât mai bine și să fac performanță la nivelul la care pot. Vă mulțumesc frumos, acesta am fost eu, până dată viitoare...talentul părăsește camera!
Citește și:
Cine este Cuza, regele parodiilor muzicale de pe YouTube. Se iubește cu Ramona Olaru de la Neatza
INTERVIU Alexandra Ungureanu, viața după "Asia Express". Cum se înțelege acum cu mama ei
