Memento Mori - Doina Badea,

George Stanca

Era o voce fantastică. Amplă. Puternică. Impozantă. Orientată spre muzica ușoară. Venise de la Deva, care avea un prestigios teatru de estradă cu un minunat colectiv plus un perfect corp de balet profesionist. Putea fi oricând o mare vedetă de operetă.

Abordase romanța românească, gen al familei ”regale” a muzicii românești - Braia - cu cele două surori Mia și Ioana Radu... Cu toată puterea vocii, avea o candoare de zână blândă. N-a fost niciodată o divă precum Aura (cea mai mare voce!), Margareta, Marina, Mirabela, Anda, Corina, Angela, Andreescu - așa cred eu – dar impunea respect, nu distanță, nu răceală, ci un respect blajin. În florilegiul acela de vedete, Doina Badea era Alta; Altceva; avea un Aparte al ei greu de descris. Ușor de simțit, mirosit, văzut. Iubirile ei au fost discrete. Lumea, poate că și din acest respect, nu o amesteca în bursa de zvonuri mondene, obscene, cearceafărite, pe atunci eminamente orală, debilizată de lipsa genului tabloid.Și pe când trăia Doina Badea avea parcă o ”statuie” a ei, nici invizibilă, nici foarte vizibilă. Constantă. Cuvinte potrivite: modestia și discreția. Nu o vedeai cu cele mai scumpe țoale, pe vremea pauperității marxiste. Ca o Angela Similea, de pildă, care cu toaletele-i indigna întreg Comitetul Central al PCR și pe tovarășa Elena Ceaușescu personal... Nici nu aborda minijupa protestatară arborată vindicativ-ostentativ de Mihaela Mihai la o finală de la Mamaia, care l-a făcut pe bietul Bocăneț, regizor de transmisie, să ridice cadrul spre ceruri de abia i se mai vedea fața vedetei... Doina era cuminte și modestă. Un model Rădulescian de azi, cu bizareriile sale. Lumea o iubea normal, fără excese hormonale. Se situa la un tip de nivel apreciativ asexuat: ”Doamne, ce voce!” Îmi amintesc, apoi, cu drag, de cel mai penetrant cântec ale ei, minulescianul ”Cânta un matelot la proră”, compus de Vasile Veselovski, și el dintre cei mai sensibili compozitori ai genului ...Închei ne-încercând să frapez, evocând ceva de necrezut, aflat dintr-un documetar dedicat ei. A murit strivită de blocul în care stătea, pe când tocmai ieșea din el, lăsându-și pruncul acasă. A fost recunoscută (sic !!!), o urmă din ea, după inelul de pe deget. Romantism tragic și inestetic. Straniu Incredibil. Din Doina Badea a fost înmormântat mai mult degetul ei inelar decât ea însăși... Groaznic.