Scrisorile lui Stanca: Dragă Adrian Cristea,

Adrian Cristea, fără Bianca Drăguşanu

Scandalul recent declanșat ce ţi se atribuie e ceva grețos. Necavaleresc. Dacă-ți e familiar termenul „cavaler"... Sunt valuri de un roz chiloțăresc. Slinos. Valuri de scandal. Valuri de damfuri.

Cloroase. Sulfuroase... ar rima  și calomnioase, dar nu mă grăbesc a mă pronunța. Măi Adi, dar dacă ai prostii minunate cu unele fete -  frumoase, sexoase, apetisante, explozive - ar fi numai treaba ta și a lor. Nu publică. Așa chestia evocă puștii ăia subplăpumiști, care se laudă la scara blocului cu femeile avute-n ultimul vis lăbar... Și, chiar dacă au fost, ce?

I-ai văzut tu pe Piersic, Dichiseanu, bărbați adevărați, actori mari nu maidanezi umani, loveri nu foltbaliatori, că „dau pe goarnă" aventurile lor? Păi tu cu cazuistica ta ai fi ca un flocșor scăpat pe gresia băii. În schimb, onoarea, cavalerismul par că sunt total chineze. Căci ei, Domni, Gentlemani, mai bine s-ar sinucide decât să dea în vileag ceva. Bărbați. Nu exhibiționiști. Nu sex-circari. Bărbați. Nu mămăligi de sule-blegi. Dar, repet, eu nu cred că tu ești la originea acestui mironosit scandal...

Căci, zău, mă băiete, până nu demult aveam chiar o simpatie fotbalistică față de tine. Îmi plac enorm mingicarii, artiștii balonului. Ca tine. Îmi bucuram ochiul când jucai și te vedeam în avionul Naționalei. Sobru. Tăcut. Bărbat. Sau, când ai ajuns la Steaua crezând că „le arăți tu lor...". Când colo, ce arăți tu pare a fi o colecție  filmată cu femei animate. Amoruri peliculine. Digitale. De un senzualism vulgar, gregar, neamprostist. Care-l îngrețoșează până și pe un marinar de cursă lungă... Nu pricep cui folosesc? Căci, toate - scuzați expresia -„coenzimele" astea put...

Mai multe pentru tine

Cea mai mare fabrică de pulberi din Europa va fi în România. La cât se va ridica investiția

Societate

Dacă-i pe așa, la spiritul tău extrovertit, ai fi fost bun nu la fotbal, ci să pozezi la Hefner. Cu snopi de iepurași albi pufoși, cu păsărici mici de pluș, în decoruri tapetate de un roz-bob-bon alcovian.

Cu căzi de baie dedicate sexologiei și pornologiei... sau mai rău cu bice, centuri de castitate, lanțuri. Panoplii de sado-maso. Că asta pari azi: nu un sportiv educat în fair-play, ci un lucrător cu trupul, mercenar din branșa pornotopiei. Ce păcat că această modă, pornotopia, a trecut... Apropo, la ce vestiar te mai dezbraci? 

George Stanca, pamflet