Scrisorile lui Stanca: Dragă Florentin Petre...
…Am promis că, încă pe fondul ăsta electoral, eu voi scrie numai despre sport.
Iată, şi azi, când se cam ştie cine ar putea fi nr. 1 în stat, eu tot nu scriu despre ei... Cu unele excepţii, specia politicianistă mă cam acreşte… Deşi ”rapidist până la moarte”, eu unul mai sunt atent la vieţile marilor jucători şi scriu despre tine. La viitor. Iată, fiul tău, Patrik, a debutat la Dinamo. Acolo unde te-ai afirmat şi tu. Şi, a fost aruncat în focul unui derby. Cel mai important, se zice, de la noi. Dar, prea puţine minute. Merita o repriză. Păcat! Poate că unii ar acuza faptul că a fost aruncat un puşti crud într-un astfel de măcel. 0-3. Zic invers. Aşa trebuie să se boteze un fotbalist adevărat, un luptător. Să nu fie cocoloşit. Să ştie de mic care îi sunt duşmanii. Fiindcă, viaţa în zilele noastre e scârboasă. Slinoasă. Dură. Jegoasă. Răpănoasă. Nu e de mătasă. Nici de-naltă clasă. E un mare căcat pe care-l miroşi zilnic, privind impotent cum politrucii îşi rotunjesc talia…. Gata fără politikie… Bine ai făcut că l-ai aruncat în foc. Nu eşti un ”tată denaturant”, ci unul orientat. Bravo! Păcăleai copilul dacă debuta, să zicem, într-un joc fără miză, pe vreo porumbişte de divizia a 4-a cu veceu’-n lanu’ dă coceni. Aşa, va ţine minte debutul toată viaţa. Va fi ca o cicatrice. Unul dur, în care ai lui au fost umiliţi, bătuţi măr… şi de cine? De cel mai mare rival, cel născut să vă fie inamic. Şi, nu numai vouă... Ce m-a deranjat şi a umbrit evenimentul tău personal, fu bombardarea cu petarde a unui jucător advers căruia, cu câteva ore înainte, i-a murit copilul. Animale. E drept, doi-trei indivizi. Nevertebrate. Lighioane care doar mâncă-cacă. Şi respirăă gratis…Florentin, aş vrea doar să-ţi mărturisesc că am mai fost la fel de impresionat atunci când l-am văzut pe Hagi cum îşi protejează bijuteria de Ianis. Apoi, l-am văzut jucând pe fiul marelui rapidist Fănel Ţâră. Când l-am văzut la ”Vocea” pe fiul lui Pocorschi, sau altundeva pe fiul lui Nicu Gigantu. Părinţii din lojă. Ca la teatru. Ce să mai spun, ”moşule”?Îs nedumerit. Cresc ei prea repede? Sau îmbătrânim noi prea devreme? Aceasta e problema…Să-ţi trăiascăpruncu’!
