Scrisorile lui Stanca: Dragă Gheorghe Zamfir,
Ieri ai făcut 73 de ani. E ceva. Și, uneori, eu unul, care știu prin câte traume și dezamăgiri ai trecut - că lumea nu-ți număra și necazurile - nu-mi vine să cred că ai rezistat...
Nu voi face un inventar al necazurilor. Peste care ai trecut. Nu pentru că ești simbolul mondial al naiului. Nu pentru că ai făcut o școală, prima în lume, a acestui instrument străvechi.
Nu pentru că ai interpretat unele dintre cele mai divine cortine, fonduri muzicale, compuse de cei mai mari compozitori ai lumii pentru filme de mare succes. Nu! Azi n-aș face un inventar invers la ceea ce ai făcut tu pentru țară.
Pentru noi, adică... un istoric al imenselor tale succese de român, nu! Ci doar voi intreba: dacă tu ai făcut atâtea pentru țară, ce a făcut Țara pentru tine? Sigur, Țara pare a fi un cuvânt necuprinzător. Mai degrabă - și din păcate - ea se confundă cu guvernele, politicienii, parlamentoșii. Plus roiul de paraziți din jurul lor. Nemernici. Politruci. Escroci...
Metaforic, se poate răspunde: Țara asta Românească te-a făcut pe tine un mare artist. Ți-a dat esența ei spirituală din forma-i muzicală. Dar asta e din laptele mamei și sângele tatălui... Restul? Oamenii? Ăia care se înghesuie să vadă minuni maneliste.
Care dau din buric și buci orientalichește... Care aspiră și inspiră tot soiul de melosuri străine nouă. Care au uitat ce e o "marie tănase," o "ioană radu," o "vicoveancă"... care nu mai știu ce e aia o doină. Care își bat joc de folclor. Care, uită-te și tu!, dintr-un grav cântec de cătănie al lui Leșe, cu o temă majoră, tragică, fac o batjocură gen "la birtuțu din pădure/io beau vin și mănânc mure...?". Ăsta să fie poporul român, Gheorghe?
Apoi, câte case ai primit tu de la vreun guvern în atâția ani de carieră? Incredibilă. Unică. Fulminantă. Ai catedră la Conservator? Ce ordine și medalii ai? Proiect de statuie ai? Ți se rupe haina la piept de decorații? Putin l-a decorat pe poetul care a scris de tri ori (!) imul URSS și al Rusiei, pe tatăl lui Nikita Mihalkov...Fiindcă, Gheorghe , prin ceea ce deții tu în tine, în naiul tău și-n sânge, muzicalmente, ești spirit românesc. Cu Enescu. Cioran în gândire. Brâncuși în plastică. Nu e prima oară când te asemuiesc lor ...
La mulți ani, că iar mă enervez cu nervii...
George Stanca, pamflet
