Scrisorile lui Stanca. Dragă Goran Bregovic,
Mă bucură faptul că revii în România după ani buni de succese. Românii te admiră și te apreciază. Și, nu mă rețin a spune că atunci când te-am auzit prima oară și a doua, și cam a treia, mi-ai dat fiori extatici. Iată, un om care a surprins, a captat spiritul balcanic, ziceam. Și nu greșeam cu nimic.
E un merit al tău în muzică. Asta, la prima vedere. Căci, mai în profunzime, lucrurile se văd altfel. Sau eu, unul, deformat de nu știu ce idei, văd altfel. Prietene balcanic, ai câteva idei - or, poate ți le-am detectat numai eu cu o maladivă imaginație - cu care, ca român, nu-s de acord. De pildă, ai o piesă, ”Kalașnikov” . După părerea-mi, cu această prelucrare după Ciocârlia românească, o melodie simbol, emblemă - e ca și cum ai batjocori, tricolorul românesc.
Și, nu ți-a dat voie nimeni. De fapt, nici nu ai cerut-o. Cum poți modifica, batjocori un simbol al unui alt popor? Numai că poporu’ ăsta e prost. Tolerant. Ignorant. El se bâțâie, saltă a bucurie când recunoaște, fie și rudimentele unui simbol de-al său. Dă din buci în loc să protesteze că i-ai mutilat cântul….animalu’… La fel ai făcut și cu ”Fecioreasca de pe Mureș”, semnalul tv cel mai popular la noi. Fărcaș. O ilustrare a teoriei spațiului mioritic al marelui filozof Lucian Blaga. Acolo sunt dealu-valea. Nu, cum ai transformat-o mata: o sârbă de-a voastră, țopăită de o șatră țigănească. Faptul că din vasta muzichie românească te-ai oprit la un manelist - cinste lui! – relevă orizontul-ți limitat, chiar gustul ignar.
…Bref, sub mantia balcanică, ai luat crema șlagărelor populare din zone redându-ne un terci poleit, comercial, ritmat, bun de consumat. Ai luat de la balcanici elementele distractive, de șoc imediat. Dar noi avem și piese meditative, elegiace. Chiar și tragice. Căci, dragul meu frate geopolitic, Balkanii, cu istoria lor, nu se reduc la o nuntă țigănească și un chef cu lăutari. Mai e și ceva tragedie p-acolo. Cată de te uită în jur să vezi că ultima mare nenorocire s-a petrecut chiar în țara ta. Dacă - și, nu din vina ta - mai știi care o fi aia țara ta...
Noi, o mai știm pe-a noastră. Încă.
George Stanca, pamflet
