Scrisorile lui Stanca - Dragă JoJo Dan,

Am început cu o glumă, fiindcă scrisoarea asta va fi tristă. Te vedeam mereu prin asociere cu Bute.

Şi aşa a cam fost, ai avut o ascensiune asemănătoare lui, mai eşti şi bun prieten cu el.

Numai că similitudinea găsită de noi, publicul românesc, fanii de box sau indusă de managerii tău, cu Bute, s-a rupt recent.

Dureros. Şi pentru tine, şi pentru noi, suporterii tăi. El e Învingătorul, tu eşti Perdantul. Pentru tine, fizic, durerea e catastrofală, pentru noi, psihic, e egală cu a ta.

Ai pierdut lamentabil un meci, după o prestaţie dezastruoasă, cvasicriminală, în sens metaforic. Căci mort ai ieşit de pe ring, folosind o metaforă.

Vai de cei învinşi, spuneau latinii. Şi mai era o expresie clasică la tine, ajunsă invers dramatică. „Victorie ca a lui Pirus" voia să spună o victorie costisitoare, aparentă, cvasimincinoasă, or, la tine a fost cum spuneam, înfrângere a la Pirus.

Ce să fie mai rău ca aici. Nu ştiu de ce, nu fac analize de cauzalitate, nu sunt specialist în box.

Şi, crede-mă, scriu această depeşă aşa de târziu, postfactum, fiindcă mi-a trebuit timp să-mi amortizez deza­­măgirea, să o atenuez.

Şi poate faptul că fata aia minunată numită Jojo a devenit de ieri trecătoare eroină a unui concurs, asta mi-a amintit de tine. Victima mea dragă.

Dar nu dispera, gândeşte, reflectează şi decide dacă e cazul să mai continui.

Oricum, mult mai puţin glorioasă şi bănoasă, o carieră de antrenor te poate salva existenţial.

Până atunci, îţi urez ca unei ţări sărace şi dezmembrate: reîntregire grabnică!

George Stanca, pamflet