Scrisorile lui Stanca: Dragă Mihai Pocorschi...
Normal că m-am uitat şi eu la “Vocea României”. Şi l-am văzut pe fiul tău, al vostru Vladimir.
Căci el e produsul a doi muzicieni. Pentru cine nu ştie, sau mai puţini ştiu, că mama lui Vladimir a fost solistă la celebrul „Song” al lui Oanţă, trupă de referinţă, acum deja clasicizată în showbiz-ul autohton. E ilustrarea celebrului proverb ”ce naşte din pisică...”. Practic, la tv te-am văzut pe tine în act. Căci, Vladimir e bucată din tine. Şi ca stil muzical, şi ca manieră. Ca tot. Te-am revăzut pe tine după, să nu mai spun câţi ani…Ba, îmi amintesc că pe când fiul tău avea un an şi al meu ceva mai puţin, - era pe vremea ”ailaltă” - ai făcut nobilul gest de sacrificiu ca pe aproape de miezul nopţii, să vii cu ultimul metrou până la Universitate şi să-mi dai un antibiotic ce nu se găsea pentru boala lui Georgică al meu. Astea-s mici chestii, dar care nu se uită, prietene! Cum să nu-l privesc, ascult, cu plăcere pe Vlad, care parcă vrăjeşte chitara? Cum să nu lăcrimezi amintindu-ne de tinereţile noastre? De faptul că tu, student fiind, cu chitara de gât, te-am întors la Canal, din practică, să cântăm, eu să recit tot acolo, ca invitaţi, un grup de folkişti şi de caricaturişti şi graficieni. Adi Antonescu, Daniel Ionescu DION…Şi, Doamne, cum dormeam prin baracamente cu votca sub pături tremurând de… entuziasm patriotic… şi cum înotam prin noroaie spre toaleta din lemn din curu’ curţii. Ăştia eram noi… acum vine în faţă generaţia copiilor noştri. Repet, chiar dacă l-am mai văzut la lucru pe Vlad, acum în tensiunea “Vocii României”, mi-a plăcut şi mai mult. Era totul sub tensiune şi parcurgerea unor emoţii are alte valenţe. Eu şi ai mei ne-am declarat fani Pocorschi. Şi ne-am mobilizat. Şi, ne-am bucurat pentru ”copilul tău”. Revenind la “Voce”, am senzaţia şi sper să fie aşa, că ediţia asta va fi rock. Căci, în ediţiile trecute prea s-a exagerat cu belcanto-ul. Plecarea lui Brenciu şi venirea lui Chirilă, mai ales, la care s-ar adăuga şi o parte din gustul lui Moga, mă îndrituiesc a crede că rock-ul va triumfa. Nu, că aşa avea ceva, cu tot restul de muzici, sau cu scumpa de Lori or simpaticul Smiley, mi-ar displace.Dar, cred că e un moment bun pentru muzica generaţiei noastre, Mihai! Succes!
George Stanca, pamflet
