Scrisorile lui Stanca: Dragă Moni ex-Columbeanu,
Urmăresc demult evoluţia ta; aventura-ţi erotică perpetuă. Simţămintele mele estetic-culturale faţă de persoana-ţi supramediatizată au fluctuat în funcţie de mai multe variabile; de exagerările din biografia unei frumuseţi feminine care eşti... Te-am urmărit fiindcă erai soţia unui vechi (fost...?) amic.
Apoi, m-a speriat serialul cu intimităţile voastre matrimoniale. Sunt, totuşi, teritorii intangibile ale unei relaţii. Mi-a plăcut, dară, când am aflat că te instruieşti chiar cu socrul tău. Precum Eliza Doolittle - nu cu socrul - celebrul personaj din „Pigmalyon". Nu mi-au plăcut altele: unele dezvăluiri intime, anatomice; fapte din casă; gelozii. Vezi povestea cu Irinel şi cada cu fete golaşe, care mi s-au părut scenarii.
Contrafaceri. Să fii tot în centru. La un moment dat, serialul a scandalizat lumea prin opulenţă, indecenţă, plus mărturisiri picante, lubrice... Oricât de frumoasă, erai antipatică. A mai fost incidentul ambiguu cu şoferul. Şi începutul sfârşitului unui mariaj celebru... End, kanieţ filma... Amănuntele partajului. Copilul. Răpirile. Jignirile. Poliţia. Chestii urâte la care şi eu, copil fiind, am participat la vârsta fetiţei voastre... Mi-au stârnit amintiri vechi, neplăcute. Am trecut de partea ta. Teoretic, ţin cu Iri, vechi amic. Dar, faptul că a luat el copilul şi nu tu, mama, contrazice întâmplarea capitală din viaţa mea. Cine, ce eram eu dacă mă câştiga tata? E o vorbă: mama rămâne mamă! Uite, cazul Ionuţ Dolănescu crescut de tată: a ajuns alături de mamă. Nu numai pentru că tatăl a pierit...
Acum, se pare că eşti fericită. Sau exagerezi ca să moară Iri de ciudă. Necazul lui e că se apropie de faliment. Nu-i doresc. Tu te afişezi în ipostaze extatice. Ai cucerit presa care nu demult îţi era ostilă. Ştii ce să-i oferi... Mă chiar amuză - se ştie, îs cârcotaş - o expresie recentă de-a ta, definindu-ţi relaţia cu Mr. Pink : „Este persoana care are un lacăt la care se potriveşte cheia mea". Măi Moni!, nu cumva invers? Tu ai posesia lacătului. „Cheiţa" care se potriveşte e la el! Gândindu-mă cum ai gândit, m-am gândit că nu la ce m-am gândit eu te-ai gândit şi tu... Mai greu de cap fiind, eu mă prind, finalmente, la adevăratele adevăruri... Noroc că adevăratele catastrofe se petrec doar în mintea mea...
George Stanca, pamflet
