Scrisorile lui Stanca. Dragă Piedone
Cristi, prin ce faci acum, forțând intrarea într-o cursă electorală pentru primar la Primăria 4, unde ai mai fost, nu faci altceva decât să-ți anulezi tot trecutul politic la care ai trudit atâția ani. Și eventualele șanse de revenire într-un viitor îndepărtat. Fiindcă pata aia - nu stabilesc eu dacă ai fost vinovat – cu cazul Colectiv e greu de șters, de uitat.
Când am aflat că ești implicat în această catastrofă, ba mai mult suspect de vinovăție, mi-a părut rău de tine, așa ca vechi amic. Dar când văd acum că te încăpățânezi să mai candidezi, când copiii ăia arși animă încă memoria colectivă a unui popor întreg, mi se pare o monstruozitate. Tupeu, e prea puțin spus.
Nu ești tu de vină, nu ești principalul, dar ai făcut parte dintr-un sistem corupt și criminal, care a costat vieți. Tu nu te gândești la asta? Te-a orbit calculul electoral? Statisticile cu șansele tale? Uiți că suntem oameni? Ești una dintre cele mai mari dezamăgiri ale mele, crede-mă. Să știi că nu m-a pus nimeni să-ți scriu asta. Eu am devenit apolitic - nici că mă mai interesează noroiul ăsta mirosind a jeg vechi și umectat. Dar, așa, de pe margine, când văd ceva rău, mă bucur să-l înjur. Că asta mi-a mai rămas. Votul meu negativ - mai clar, ne-votul - oricum nu ajută. Așa că măcar înjur, mă descarc. Mă p.. pe politica voastră. Stau acasă sau afară din țară: stau la țară, în Ardeal, stau la margine de București în Giulești-Sârbi; mă uit la TV; citesc cărți; ascult//văd MezzoTV și rock-uri vechi; nu mă implic în nimic; orice întâlnire cu cineva mă stresează; dar răul îl văd și-l simt ca un animal de pradă. Nu voi mai vota-n veci! Și iată surpriza, tu ești unul dintre răi. Parte din rudele victimelor s-au indignat pe drept la obrăznicia ta. Și nu numai ei. Tu te încăpățânezi, te înghesui ca un animal spre putere, uitând ce te-ar reține dacă ai avea bun simț. Ai schimbat partidul cu altul care, iată că nici el nu te place, nu te vrea, nu te agrază…Dar tu nu! Vrei din nou la putere. Primar. Cred că te-a părăsit simțul realității de-o dată cu kilogramele alea date jos…și asta tocmai fiindcă te-a amețit Puterea. Pe care o tot jinduiești. Acceptă, domnule, că politicamente, ești un om mort. Amin!
Dumnezeu să te ierte…!
