Scrisorile lui Stanca: Dragă Steaua '86,
Hristos a Înviat! În lumea asta absurdă şi idioată de azi, în care ne scăldăm, tot ceea ce povestesc eu, un rapidist născut (în Giuleşti) iar nu făcut, pare de domeniul absurdului.
E un soi de science-fiction, sau o utopie care s-a urâţit până la a deveni distopie... Da, în '86 de 7 mai, ziua mea, am ţinut cu Steaua!... Stăteam la Cişmigiu şi am ieşit pe bulevard, bucurându-mă alături de toţi bucureştenii - nu numai stelişti, ci şi dinamovişti, progresişti, olteni, argeşeni, ne-am bucurat solidari pentru un succes românesc al unei echipe româneşti... Da!, atunci patriotismul era în floare - avea şi multă găunoşenie, fariseism, linguşeală de partid - dar avea şi o latură sinceră, naivă, pură. Azi noţiunea însăşi e perimată.
De căcat... Ne bucuram ca români. Şi asta mi-a rămas mie în sânge. Aşa i-am îndrăgit şi respectat până azi pe Duckadam, Iordănescu, Piţurcă, Lăcătuş, Majearu, Rotariu, Bumbescu, Balint, Bölöni ş.a. Au fost nişte mituri.
Explicaţie de rapidist. În primul rând, Rapidul meu era în B, nu avea deci rivali ca Steaua şi Dinamo. Să fie clar, nu neg nici acum că ambele erau echipele puterii. Favorizate.
Echipele aduse teoretic cu tancurile sovietice. Răsfăţate. Nici că rivalitatea era una socială şi conţinea o consistentă ură politică. În contra neo-burgheziei comuniste abuzive.
Aici ar fi nu o pită de mâncat, ci o istorie de scris. Dar, ce prevala era faptul că o echipă din obscura Românie luase un trofeu european. Ei bine, eu echipa aia o admir! Fără de context. Aia cu fani celebri ca Valentin Ceauşescu. Sau ca alţi muritori precum Cristian Ţopescu, Viorel Păunescu, George Mihăiţă, Horia Moculescu, oameni pe care-i respect şi iubesc.
Ce să respecţi azi din grobianismele unui Gigi? Şi mai ales din ordinăriile jegoase - scuzaţi pleonasmul - ale unui parvenit provocator şi de cururi lingător, numit nu „clown" ci „manager sportiv". Ins care jigneşte profund noţiunea însăşi de manager... Dar suntem încă în Săptămâna Luminată şi nu e cazul să aduc în centru două caricaturi ale urii... Ba le urez şi lor multă, multă, multă înţelepciune. Că bani au. Dar ce treabă au ei, parveniţii Stelei, cu voi?
...Ţie, întregii trupe din '86, fără de context, La mulţi ani!
George Stanca pamflet
