Scrisorile lui Stanca / In Memoriam Dan Fisher,

Nu mai ştiu de ce. Ba, mărturisesc că această evocare este mai mult o conjectură, pe care mi-o doresc cât mai aproape de adevăr.

Fiind doar o poveste, apelez numai la memoria personală. Nu am timp să răsfoiesc presa din anii '93-2000 când Fisher era o figură mondenă de prim plan. Şi, nu numai una a postrevoluţiei, ci dinainte...

Băiat frumos, cu un corp echilibrat, el era membru al echipei naţionale de polo a anilor '70. Il chema Frâncu.

Nu ştiu de ce, devreme ce avea colegi Szabo şi Huber; era cu Tolea Grinţescu antrenor, Slăvei, Cornel Frăţilă, (ulterior fostul jurist la ICRAL Cotroceni); Radu Lazăr colegul meu de an prim la construcţii.

Ajuns odată în Malta, i-am spus preşedintelui Joe Curran de la clubul La Valetta, azi preşedintele federaţiei sporturilor nautice, că sunt amic cu Dan, a sărit în sus: ce băiat!, a jucat şi la noi!

Dan era un ins discret şi la vremea aceea - '90 - ştiu că-i făcea printre altele, impresariat lui Ilie Năstase pentru meciurile demonstrative; apoi, a fost lângă el la campania pentru primăria Capitalei.

Erau prieteni buni, nedespărţiţi, nu ştiu ce s-a ales din această amiciţie... La fel, îmi amintesc că era bun amic cu Eric Clapton şi îmi tot promitea că "mi-l" aduce în România.

Faptul că era şi apropiat prinţului Albert de Monaco s-a dovedit, căci Ilie şi cu Dan l-au acompaniat ca oaspete la "Vox Maris" la discoteca lui Nicuşor Năstase unde în seara aia briau două frumoase femei: Mihaela Rădulescu şi focoasa Carmen Trocan.

De fapt el era, din câte ştiam, monegasc de cetăţenie. Ştiu sigur era că avea la vremea aceea o soţie care locuia la Monte Carlo, pictoriţa Kira, pe care am cunoscut-o în casa lui, probabil pe Str. Arcului, într-o vară, la o aniversare.

Am şi acum albumul de artă "Kira by Kira" cu lucrările-i, prezentat de Gaston Diehl...

Cât despre viaţa fabuloasă a lui Dan, afacerile, politicile, nu am ştiut nimic niciodată.

Rămân doar cu ideea că prin decesul lui Dan Fischer s-a dus unul dintre cei mai autentici "crai de curte veche" nouăzecistă bucureşteană.

Unul adevărat. Ca şi "adevăraţii Arnoteni". Dumnezeu primească-l în Paradisul cu care era obişnuit...

George Stanca, pamflet