Adevărul despre operaţiile Oanei Roman «Am început să elimin puroi»
Oana Roman a explicat care au fost cauzele care au făcut să aibă nevoie de încă două intervenţii chirurgicale, după ce a devenit mămică.
Ea a povestit la emisiunea «Agentul VIP» care au fost motivele pentru care a ajuns la cuţit.
«Asistentele au avut foarte mare grijă de mine. E zgomotul acela permanent, specific de la reanimare...Am avut noroc că a fost weekendul dinainte de 1 mai şi am avut noroc că nu au fost mulţi oameni la Reanimare. La Reanimare nu e aer, nu se deschid ferestrele acolo. Eu m-am operat joi şi luni am cerut să respir aer. Mi-au spus că pentru asta e nevoie să mă ridic din pat. M-au deconectat de la aparate şi am ieşit pe terasă şi am respirat aer curat. Aproape o săptămână nu mi-am văzut fetiţa.
L-am întrebat pe doctor dacă o să mai pot face copii. În principiu, mi-a spus că da, dar că ginecologul va trebui fi asistat de el la operaţie, pentru că el ştie ce a făcut acolo.
Cred că în România sunt doctori foarte buni. Nu spitalul a fost de vină pentru ce mi s-a întâmplat. Doctorul a fost adus de mine. Trebuie să-mi fac curaj ca să mai fac încă un copil.
Marius a trecut prin aceleaşi momente ca şi mine.
Totul a început după operaţia de cezariană când, la câteva zile am observat că am nişte scurgeri de sânge prin operaţie. Apoi, am observat că am anumite hematoame. Mi s-a spus că va trebui să mai fac o nouă intervenţie pentru a elimina hematoamele. Nu aveam dureri, dar mă speriau acele cheaguri de sânge pe care le pierdeam.
La a doua operaţie nu a intervenit un chirurg generalist, aşa cum ar fi trebuit, pentru că nu mai era de competenţa ginecologului.
Nici după a doua intervenţie, operaţia nu se închidea şi tot eliminam cheaguri de sânge până am început să elimin puroi. Atunci, am spus STOP şi am schimbat medicul. Noul medic mi-a spus că am nevoie de o nouă intervenţie căci dacă nu risc să fac septicemie şi să mor.
A trebuit să-mi facă o incizie mult mai mare, pe tot abdomenul. A fost o intervenţie grea, a fost nevoie să-mi taie o bucată de muşchi şi să-mi pună o plasă.
Am avut momente de depresie foarte mari. Am stat cu nişte tuburi de dren până acum câteva zile. Treci printr-o groază de stări şi te gândeşti: «O să treacă, n-o să treacă?». Eu nici în momentul acesta nu pot spune 100% că sunt refăcută. Până când nu-mi vor scoate firele, nu pot spune că sunt OK.
Medicul mi-a spus că sunt pe drumul cel bun, că analizele au ieşit OK.
Marius, pregătirile pentru nuntă, cea mică mă ţin ocupată şi mă ajută să trec peste această perioadă.
Pentru mine a fost greu că pe lângă faptul că eram extrem de fragilă după naştere am mai trecut şi pe lângă asta. Între cezariană şi prima operaţie, am stat mult cu ea. De când am venit de la spital, stau mult cu ea, dar nu am voie să fac mişcări bruşte. Nu pot s-o ţin în braţe decât dacă stau jos, nu pot s-o hrănesc întotdeauna, nu pot să-i fac băiţă. Există în sufletul meu o durere, că aş putea să fac mai multe lucruri, dar nu am voie.
Eu până nu mă văd 100% recuperată, tot nu-mi trece frica», a spus Oana Roman.
