Alexandru Arşinel: «Am făcut foamea şi eram plin de păduchi!»
Are 73 de ani şi o cariera demnă de toate aplauzele din lume. Alexandru Arşinel face parte din generaţia de aur şi se poate lăuda cu o activitate pe scena teatrului şi a filmului românesc de peste 50 de ani. Totuşi, maestrului nu i-a fost deloc uşor până să ajungă să guste din cupa succesului.
Amprenta celui de-al doilea Război Mondial a fost puternic resimţită de Arşinel şi familia sa. Păduchii, foametea, seceta, dar şi teama sunt doar câteva detalii din povestea vieţii pe care "Nelu", aşa cum îi spun prietenii, a relatat-o în cartea biografică intitulată "Alexandru Arşinel, de la Dolhasca pe ...Calea Victoriei", lansată joi şi scrisă de Maria Capelos.
Casa din Dolhasca unde a copilărit actorul și unde se întoarce mereu cu drag
Arșinel, la 3 ani, cu puțin timp înainte de a-și pierde buclele
Cu soția, Marinela, în 1979
Familia Arșinel în anul 1975
"Uşor nu mi-a fost niciodată. Cea mai urâtă amintire a fost cea de după război, când a trebuit să înfruntăm foametea, seceta, frica. Ţin minte că a fost o periodă cumplită pe care am simţit-o toţi românii, indiferent de statutul social. Norocul familiei noastre a fost o vacă, cu ajutorul căreia am supravieţuit. Ne-a dat lapte, brânză, smântână, iar priceperea mamei noastre a fost mană cerească. Mămăliga a fost alimentul de bază la vremea aceea, iar când venea primăvara, fragii erau desertul nostru. O altă imagine a perioadei copilăriei a fost cea în care veneam plini de păduchi de la şcoală. Mama ne aştepta în prag cu un fier de călcat pe care îl trecea peste haine, iar păduchii pârâiau groaznic. Avea un pieptene din os, cu dinţi deşi şi ne pieptăna pe ziar, cădeau stoluri păduchii", ne-a povestit maestrul. Pe când avea 5 ani, Arşinel a făcut treaba mare pe el. A profitat că dormeau toţi si i-a mânjit pe mama şi fratele lui, Petrică. "Mă consider un om norocos", a mai spus actorul.
