Bianca se lasă înţepată de viespi ca să se vindece

4 ianuarie 2010 19:42

Ultima actualizare: 25 noiembrie 2021 23:13

Cade din picioare, oboseşte, nu se poate apleca, nu poate urca scările sau alerga. A crezut că are lipsă de calciu, însă după patru ani de analize a aflat că suferă de amitrofie spinală progresivă. Nu ştie ce tratament o poate salva, însă speră ca timpul să fie milos cu ea şi să-i amâne dependenţa de scaunul cu rotile.

*Trăieşte o dramă cumplită şi este îngrozită de gândul că nu-şi va mai putea folosi picioarele. O cheamă Bianca Velichea, are 16 ani şi este din localitatea constănţeană Valu lui Traian.

„În clasa a IV-a am descoperit afecţiunea, dar nu am ştiut ce este până într-a VIII-a. S-a prăbuşit pe terenul de sport, apoi a început să obosească, să-şi piardă echilibrul", povesteşte Maria Velichea, mama fetei.

*Primul diagnostic care i-a fost pus de către medicul de familie a fost lipsă de calciu, apoi i s-a spus că are reumatism. „Mama mi-a tăiat părul atunci să nu-mi mănânce din calciu, apoi ţin minte că făceam moldamine", ne spune Bianca.

Bianca a suportat cuminte înţepăturile viespilor, sperând să nu ajungă într-un scaun cu rotile

*Maria Velichea a schimbat medicul fetei, iar dr. Violeta Crăciun a fost şi primul specialist care i-a întins o mână de ajutor. A trimis-o la Spitalul Judeţean Constanţa pentru analize amănunţite.

Mama îşi aminteşte că un medic s-a uitat la copilă şi i-a spus un diagnostic din ochi, de altfel greşit. „Mi-a zis că are distrofie musculară numai analizând-o cu privirea şi m-am supărat cumplit", spune femeia.

S-a dus apoi la Spitalul Militar, dar pentru că aparatura nu-i permitea efectuarea unui RMN total, a fost sfătuită să meargă în Bucureşti.

*Fără bani, descumpăniţi şi sătui de un sistem de sănătate incomplet, familia Velichea a primit un ajutor bănesc. Florin Mitroi, primarul comunei Valu lui Traian, a oferit familiei 500 de lei în urmă cu trei ani, bani care i-au permit fetei să fie văzută şi de specialiştii din Bucureşti, de la spitalele Fundeni şi Colentina şi să fie diagnosticată corect.

„Ultima analiză a fost cea mai dureroasă. M-au tăiat pe coapsă şi mi-au luat din muşchi pentru analiză", îşi aminteşte tânăra. Anii pierduţi prin spitale nu au descurajat-o.

Acum e elevă în clasa a X-a la Grupul Şcolar „Gheorghe Duca" din Constanţa. Face naveta zi de zi, dacă are bani de transport. Tot în limita banilor face kinetoterapie la Constanţa. Nu s-a mai dus însă de patru luni.

*Prin intermediul Internetului, Bianca şi-a făcut cunoscut cazul şi mai multe persoane i-au spus că ar exista tratament cu celule stem în China. Din nefericire, puţinii bani ai familiei, alocaţia de handicap de la Protecţia Copilului, 700 de lei salariul tatei, alocaţia fetei şi ajutorul de însoţitor al mamei nu le ajunge nici măcar pentru regimul alimentar al fetei.

„Jumătate din mine s-a dus când am aflat că boala fetei nu are leac, că nu vom primi tratament acasă", rememorează mama. Niciun specialist nu i-a spus ce tratament să urmeze Bianca pentru a scăpa de suferinţă. A apelat şi la tratamente băbeşti. Bianca intervine: „Un om din localitate îmi punea albine pe spate. După câteva şedinţe, m-am simţit mai bine şi am început să alerg".

Parteneri