Ce țări din Europa au cele mai ieftine și cele mai scumpe alimente. România, pe primul loc la prețuri mici, potrivit Eurostat
Prețurile alimentelor diferă semnificativ între țările europene. Deși în unele state mâncarea este mai ieftină decât media UE, gospodăriile din aceste țări ajung să cheltuiască adesea o parte mai mare din buget pentru alimente.
Alimentele reprezintă una dintre cele mai mari cheltuieli ale europenilor, însumând în medie 11,9% din bugetul gospodăriilor, dar ajungând chiar la 20% în țări precum România, arată datele Eurostat.
Indicele nivelului prețurilor la alimente, calculat de Eurostat, oferă o comparație utilă între țări. Dacă un coș alimentar standard în UE costă 100 de euro, o valoare peste 100 indică prețuri mai mari decât media europeană, iar o valoare sub 100 arată prețuri mai mici.
Unde sunt cele mai accesibile și cele mai scumpe alimente în Europa
În 2024, Macedonia de Nord a avut cele mai mici prețuri la alimente dintre 36 de state europene, cu un coș alimentar standard de 73 de euro, cu 27% mai ieftin decât media UE. În schimb, Elveția a fost cea mai scumpă, cu prețuri cu 61,1% peste media europeană, coșul costând 161,1 euro.
În cadrul UE, România conduce topul la prețuri mici (74,6 euro), iar Luxemburg are cele mai ridicate (125,7 euro). Astfel, alimentele sunt cu 25,4% mai ieftine în România și cu 25,7% mai scumpe în Luxemburg comparativ cu media UE.
Prețurile sunt peste media UE și în Danemarca (119,3 euro), Irlanda (111,9 euro), Franța (111,5 euro), Austria (110,9 euro) și Malta (110,9 euro). Europa de Sud-Est și Balcanii de Vest înregistrează, în general, cele mai scăzute prețuri: pe lângă Macedonia de Nord și România, și Turcia (75,7 euro), Bosnia și Herțegovina (82,5 euro), Muntenegru (82,6 euro) și Bulgaria (87,1 euro) au prețuri sub media UE. Serbia (95,7 euro) și Albania (98,7 euro) sunt de asemenea mai ieftine.
Majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est, inclusiv Slovacia, Polonia, Cehia și Ungaria, rămân sub sau aproape de media UE, în timp ce Europa Occidentală și țările nordice înregistrează prețuri mai ridicate, cele din urmă fiind printre cele mai scumpe din Europa.
De ce contează diferențele de preț
Ilaria Benedetti, conferențiar universitar la Universitatea din Tuscia, explică că factorii structurali: costurile de producție, lanțurile de aprovizionare și expunerea la șocuri globale, influențează aceste diferențe:
„Economiile mici și foarte deschise — adesea cu monede supuse unor fluctuații mai puternice — au resimțit mai intens transferul creșterilor de costuri la energie și inputuri agricole în timpul pandemiei și al conflictului Rusia–Ucraina”.
Benedetti subliniază că impactul diferențelor de preț depinde de proporția din venit pe care gospodăriile trebuie să o aloce alimentelor. În țările din Europa de Est și Sud-Est, alimentele pot reprezenta peste 20% din cheltuieli (precum în România), în timp ce în economiile cu venituri mai ridicate proporția este de obicei sub 12%.
„Prin urmare, aceeași creștere de preț are consecințe mult mai grave acolo unde veniturile sunt mai mici”, a adăugat ea.
Alan Matthews, profesor la Trinity College Dublin, explică că salariile și costurile cu forța de muncă influențează prețurile: „Cel mai important motiv îl reprezintă diferențele de venituri și salarii”.
Țările cu salarii medii mai ridicate, precum Danemarca și Elveția, înregistrează prețuri mai mari la alimente, deoarece costurile cu forța de muncă din agricultură, procesare și comerț sunt reflectate în prețurile pentru consumatori.
„Diferențele de impozitare, în special TVA-ul aplicat produselor alimentare, explică de asemenea o parte din aceste diferențe”, a adăugat el.
Preferințele consumatorilor joacă și ele un rol: cei din Europa de Nord și Vest aleg adesea produse ecologice, premium sau de marcă, ceea ce crește prețul mediu la coșul alimentar, în timp ce produsele sub marcă proprie ale supermarketurilor sunt mai ieftine.
