Cele mai ciudate case din România. Ai senzația că te privesc în ochi
În Sibiu oraș încărcat de istorie și farmec medieval, se ascunde o clădire care a stârnit, de-a lungul timpului, curiozitate, mister și chiar fiori pe șira spinării. Este supranumită de localnici și turiști „Casa cu ochi”, și nu degeaba. Ai senzația, la propriu, că te privește.
Privind de la nivelul străzii, acoperișul casei pare să te urmărească, oricum te-ai mișca. Aceste „priviri” stranii sunt, de fapt, lucarne — deschideri în acoperiș menite să aerisească podul — modelate într-un mod unic, oval, ușor înclinat, imitând forma unei pleoape semi-închise. Ele dau impresia de ochi veghetori, mereu prezenți, mereu în alertă.
Fenomenul nu este singular. În realitate, întreg centrul istoric al Sibiului este presărat cu astfel de case, dar aceasta este una dintre cele mai emblematice.
Mulți turiști, neștiind explicația arhitecturală, rămân uimiți și se întreabă dacă e vorba de artă, supraveghere simbolică... sau ceva mai sinistru.
De ce „ochi”? Ce spun legendele
De-a lungul anilor, Casa cu ochi a fost înconjurată de legende. Se spune că „ochii” casei erau meniți să descurajeze hoții și să amintească oamenilor că „cineva mereu vede tot”. O altă poveste locală sugerează că erau simboluri ale vigilenței în vremuri de ocupație și neliniște, când fiecare pas putea fi supravegheat.
Unii localnici glumesc și spun că e casa perfectă pentru mamele care „au ochi și la spate”.
Deși aparent ciudată sau chiar ușor neliniștitoare, Casa cu ochi a devenit un adevărat simbol al orașului. E nelipsită din tururile ghidate, din cărțile poștale, și, evident, din feed-urile Instagram ale vizitatorilor. Misterul ei atrage, iar unicitatea arhitecturală o face memorabilă.
Astăzi, casa este un exemplu viu al modului în care detaliile arhitecturale pot da personalitate și poveste unei clădiri. Dincolo de funcționalitate, „ochii” acestor case au devenit martori tăcuți ai istoriei, privind de secole peste străzile pietruite ale Sibiului.
Dacă ajungi în Sibiu, treci neapărat pe strada cu Casa cu ochi. Privește acoperișul. Sau... lasă-l să te privească pe tine. Poate n-ai să uiți prea ușor acea senzație bizară că o casă — o clădire veche, tăcută și rece — te urmărește atent, clipind, parcă, prin obloane de lemn.
