De ce oamenii ajung să miroasă diferit la bătrânețe? Specialiștii au oferit explicația

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, corpul trece prin numeroase schimbări, iar unele dintre ele pot influența chiar și mirosul natural al pielii. După 40 de ani, poate apărea un miros specific, descris de multe ori ca „pudrat” sau „bătrânesc”.

Mirosul specific bătrânilor Foto: arhivă

Cercetările arată că acest fenomen are legătură cu schimbările care apar la nivelul pielii odată cu înaintarea în vârstă. 

Explicația specialiștilor: de ce se schimbă mirosul pielii pe măsură ce înaintăm în vârstă

Pentru a înțelege de ce apare acest miros, dermatologii explică ce se schimbă în piele odată cu trecerea anilor. 2‑nonenal are un miros propriu, iar nivelul său crește treptat. Dr. Sonal Choudhary spune că, odată cu înaintarea în vârstă, apărarea antioxidantă a pielii scade, compoziția sebumului se modifică, iar expunerea cumulată la UV și stresul ambiental cresc deteriorarea oxidativă, potrivit Huffpost.

Pe măsură ce aceste mecanisme slăbesc, 2‑nonenal devine mai prezent. Cercetările arată că nivelurile detectabile cresc după 40 de ani, devenind mai evidente în jurul vârstei de 50 de ani. Intensitatea mirosului diferă de la o persoană la alta, fiind influențată de genetică, tipul de piele, stilul de viață și mediul.

Dermatologul Naana Boakye subliniază că producția de 2‑nonenal este un fenomen comun, nu o particularitate rară. Studiile detectează acest miros la adulții mai în vârstă, indiferent de sex, iar variațiile sunt normale.

Totuși, nu toată lumea îl percepe la fel. Mulți oameni nici nu își simt propriul miros, deoarece creierul se adaptează treptat prin „adaptare olfactivă”. La fel cum nu observăm mirosul propriei locuințe, dar îl sesizăm pe al altora, și mirosul pielii poate deveni invizibil pentru persoana care îl produce.

Mirosul nu poate fi spălat

Un alt aspect important este că 2‑nonenal nu se îndepărtează ușor prin spălare. Fiind un acid gras, nu se dizolvă în apă și săpun la fel ca transpirația. Danielle Reed, specialist în știința mirosului, explică faptul că molecula aderă puternic la piele și la țesături. Baia îndepărtează o parte, dar corpul o produce constant, astfel că spălarea nu reprezintă o soluție definitivă.

Dermatologii recomandă uneori produse cu antioxidanți sau ingrediente care se leagă de aldehide, precum taninurile. Săpunul cu curmal japonez (persimmon), folosit tradițional în Asia, ar putea reduce persistența mirosului, deși studiile ample lipsesc. Există și cercetări preliminare privind extractul de vinete, care ar putea reduce stresul oxidativ ce contribuie la formarea 2‑nonenal, însă dovezile clinice sunt încă limitate.

Un studiu mai vechi sugera că extractul de ciuperci champignon ar putea diminua mirosul corporal la persoanele între 50 și 79 de ani, dar nu au existat teste clinice ulterioare.

Mirosul nu denotă lipsa igienei corporale

Specialiștii sunt de acord că nu există o metodă sigură de eliminare completă a mirosului. Choudhary subliniază că nu este un semn de igienă precară, ci o schimbare biochimică normală, similară cu apariția ridurilor sau uscăciunea pielii. Cu o rutină de îngrijire adecvată, antioxidanți și o bună întreținere a hainelor, mirosul poate fi redus considerabil.

În final, experții atrag atenția că mirosurile sunt profund subiective. Societatea a decis că mirosul pielii îmbătrânite este neplăcut, în timp ce mirosul capului unui bebeluș este adorat. Percepțiile se pot schimba, iar pentru unii oameni mirosul asociat vârstei poate fi neutru sau chiar plăcut.