Femeia care a schimbat Bucureștiul: cine a fost Virginia Andreescu Haret
Virginia Andreescu Haret este astăzi un nume puțin cunoscut, însă rolul său în dezvoltarea artei și arhitecturii românești interbelice a fost major. Ea a fost prima femeie arhitect din România și a contribuit la realizarea unor clădiri importante din Bucureștiul interbelic.
Copilăria și studiile
Virginia Andreescu Haret s-a născut la 21 iunie 1894, la București, fiind nepoata pictorului Ion Andreescu. La vârsta de 9 ani rămâne orfană de mamă și se ocupă de frații săi și de gospodărie, potrivit Historia.
A urmat liceul în particular și a susținut bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul” din București. În 1912, la 18 ani, cu sprijinul lui Spiru C. Haret, obține o licență specială la Școala Superioară de Arhitectură din București. În paralel, studiază Belle-Arte sub îndrumarea profesorului Ipolit Sârbu și realizează numeroase acuarele.
La 6 iulie 1919 absolvă Școala Superioară de Arhitectură cu mențiunea „foarte bine”, devenind prima femeie arhitect din România.
Cariera și proiectele realizate
În 1922 efectuează o călătorie de studii în Regatul Sârbo-Croato-Sloven, iar ulterior pleacă la Roma, unde studiază timp de un an și jumătate alături de profesorul Gr. Bargelini și colaborează cu arheologi.
După întoarcerea în țară, în 1923, începe să lucreze la Ministerul Educației Tehnice, unde activează până în 1947. În 1928 se căsătorește cu Spiru I. Haret, cu care are un fiu, Radu.
Perioada interbelică a fost cea mai prolifică, participând la proiecte importante precum Liceul Gheorghe Șincai, o aripă a Colegiului „Cantemir Vodă”, clădirea ziarului „Universul” și Cazinoul de la Govora, dar și alte clădiri publice și private.
Stil și recunoaștere
Virginia Andreescu Haret nu a avut un stil arhitectural unic, folosind diverse stiluri existente în România la începutul secolului XX. Casa sa a fost construită în stil Art Deco.
După realizarea a aproximativ 40 de clădiri, a devenit Inspector General și a reprezentat România la congrese internaționale la Paris, Roma, Moscova și Bruxelles.
A murit la 6 mai 1962, iar în 1981 a fost recunoscută post-mortem ca prima femeie arhitect din România.
